SUMMARY
The purpose of this article is to present good practices of assistive technology in the education of persons with intellectual disabilities. In continuation, we will mention how technology contributes in the improvement of these individuals’ life. Equipment and devices belonging thereto intend to upgrade their quality of life in order for them to become more functional and be able to integrate into the social collective. We will refer to organisations and working spaces that include assistive technology and are suitable for people with intellectual, motor and sensory impairments. We will see how they are treated and the contribution of assistive technology to these people’s daily life. We will also communicate the special programmes that are being implemented through technology.
Key words: disability, technology, assist, quality of life, treat

INTRODUCTION
Persons with intellectual disabilities are an important chapter of society and require special treatment. The World Health Organisation defines as disability the complex functioning of a person that involves not only his/her physical inability, but also the way this individual “moves” in society ((World Health Organization, 2013). Disability is essentially moulded by the interaction of persons with disabilities with society as a whole (Koustriava, 2013). Intellectual disabilities constitute a pathological condition that begins during a child’s development and is manifested by intellectual skills below average and reduced adaptive functioning (Hales, 1995; Soulis, 2013). Assistive Technology Services are those that directly support persons with disabilities in selecting, obtaining or using Assistive Technology devices (Congressional Report, 1988). Therefore these individuals, as well as people with motor and sensory impairments can receive help and support themselves in their daily activities (e.g. in education, in their profession, etc.) through assistive technologies/different devices, that we will discuss in detail below.

The rapid evolvement of technology has been beneficial both on a financial and on a social and cultural level and has even improved the education of persons with disabilities in classrooms. Education of persons with disabilities is a cornerstone of their socialisation and could probably contribute to shifting social facts. A differentiated instruction is required for persons with disabilities (Soulis, 2013). More precisely, in school educational units, equipment of technology for people with intellectual disabilities is being prepared. Summarising the abovementioned, we must note that assistive technology for persons with intellectual disabilities is undeniably indispensable in educational facilities but also working places in order to educate this population group and include them in society.
METHOD

According to everything mentioned above and the new existing theories, we point out that assistive technology for persons with intellectual disabilities actually supports the functionality of these individuals, thus ensuring them a relationship to their surroundings that is not characterized by “disability”. Devices or items that can be purchased in the market pertain to assistive technology. Further, a person can order anything he/she needs and adapt it to his/her environment to assure a better quality of life.

There are special educational programmes implemented by means of technology. These are duly adapted to the needs of pupils with intellectual disabilities and help them better comprehend provided information in a way that is clear to them. In the context of assistive technology services we also have the assessment of a person in his/her working environment or school unit. In addition, the family of the individuals with intellectual disabilities is being trained by experts in relative fields, either in showing them how they can demonstrate to persons with disabilities the way these devices function, or in training the family itself (by homeschooling teachers, occupational therapists, psychotherapists, physicians regarding medication administration, and others) (Soulis, 2013).

ASSISTIVE TECHNOLOGY TOOLS FOR PERSONS WITH DISABILITIES
Many types of assistive technology are available in the market. More precisely, there are two categories, a) equipment (devices) and b) assistive technology services (Edyburn, 2001), which were mentioned before. We will mention in detail devices that help a person in being functional in his/her daily life (in eating, getting dressed, correct body posture devices, etc.). In addition, we must accentuate that for people with speech impairments or developmental disorders there are equally important special devices in the market that help in specific problems, such as electronic devices that accept oral or written commands, recording devices, environmental control systems, devices that generally improve communication, etc. Further, there are devices for entertainment and leisure specifically for persons with disabilities; these are devices that facilitate them in watching a movie or documentary on the computer, play video games on a PC, etc. (see pictures 3 and 4). Moreover, there are robotic and virtual reality technologies too. We should not omit to mention that educational processes can be performed by means of computers supporting in this way the individuals in school classrooms. In this way a child can obtain more knowledge that can equip him/her for school requirements (Soulis, 2013). In addition, there are devices that help persons with intellectual disabilities get prepared for potential professional actions or in using different tools or devices that are adapted to his/her needs (Paschalidou, 2013). It is positive that communication with people with visual impairments or complete vision loss is possible through symbols (see Annex 5). These symbols are tactilely recognisable and symbol systems are completely related to all senses. Phonology is also worth mentioning, which provides great assistance with symbols and sounds simultaneously (Skarlatou, 2012).

COMPUTERS AND EDUCATION OF PERSONS WITH DISABILITIES
The use of computers that was mentioned before and their recognition as an important educational tool has lead to the creation of active relationships between the education of persons with disabilities and Informatics in general. Informatics helps people with learning disabilities to achieve better results, by providing knowledge, efficiency and skills (Soulis, 2013). By using computers it is possible to achieve everything that is important for persons with disabilities, e.g. online communication with society, a context of safe environment, a personalised working context, etc. (see pictures 1 & 2). Moreover, we must mention that augmented interpersonal communication provides systems that help reinforce or even add to the remaining (oral or written) symbolic languages (e.g. Makaton, etc.). Alternative systems of interpersonal communication are being used by people who do not have sufficient interpersonal communication skills. In both cases we are referring to the use of Augmented and Alternative Communication (E.S.A. me A., 2014). Tables that are not electronic and consist of the alphabet are useful, as well as alternative communication tables that include pictures or symbols, but also electronic devices, etc. (Paschalidou, 2013).

Augmented and Alternative Communication helps persons with disabilities a lot because it is related to informatics systems and can therefore produce written texts or spoken language (E.S.A. me A., 2014). In addition, technology educational software for people with hearing impairments encompasses software that zooms in the screen and software that helps people use the computer mouse and also in maths. There are screen readers with speech recognition (the text is added through a voice that is known to the person with disabilities), text-to-speech readers, virtual keyboards (in this case, texts are inserted by using a mouse and not a keyboard), head control devices (these aids control mouse movement thanks to an existing camera that operates by head movement), Daisy readers, which convert text files according to the Daisy framework and can provide it in audio form for people who need this form. Further, there are Braille converters (in this case digital texts are translated from the existing language into Braille and vice versa and it is also possible to print Braille texts with special printers), surfing in Internet web pages by simplifying text forms or increasing text size, especially for people with visual impairments, who can also add to their computers a screen reader that converts texts into speech. Therefore, assistive technology basically encompasses a wide range of services, devices (see picture 6), software and hence helps persons with disabilities communicate and also facilitates them in their movements (Siarkou, 2016).

ASSISTIVE TECHNOLOGY AND EDUCATION OF STUDENTS WITH INTELLECTUAL DISABILITIES IN CLASSROOMS
A child with intellectual disabilities can greatly benefit from participating or otherwise integrating into other groups in the context of school education. In this way additional expenses can be avoided and, more importantly, the child can socialise by integrating into a group of peers. Pupils with learning disabilities need frequent repetition, patience and education in a specialised approach to the cognitive material. By participating in the classroom, they cultivate the feeling that they can achieve things, they interact, gain self-confidence for their extraordinary work, train themselves in collecting information in a constructive way and as a result they feel satisfied and very happy. Digitisation of textbooks makes them available to all children with disabilities, and is a catalyst for satisfying their needs as is software material, which allows them to widen their intellectual horizons due to the provided technologies and methods. We must mention, however, that assistive technology does not help all people in the same way and with the same pace. This is why teachers must observe the progress of pupils and act accordingly (Soulis, 2013). Regarding learning disabilities, there are interface reading systems, special education software for affected people, voice calculators and so on (E.S.A. me A., 2014). With the term interface in a software or in a computational system we refer to all those accessories and parts that a person can perceive through his/her senses (touching, hearing, etc.) and he/she can interact with them in order to communicate his/her commands to the system and finally perform provided functions (Soulis, 2013).

CONCLUSION

In conclusion, we shall mention that assistive technologies are highly important for the daily needs of persons with intellectual, motor or sensory impairments so that they can equally be included in social life (Soulis, 2013). However, in order for persons with disabilities to be helped, school unit libraries must provide special materials, such as books with tapes or video. In addition, special facilities that are involved in tactile – motor exploration are also necessary. The goal is to contribute to encouraging participants to gain self-knowledge so that they can harness their internal strength by learning some aspects of their selves and by using some methods of assistive technology (digital books, video games, computers, etc.). Persons with disabilities should understand their feelings, express their thoughts, manifest their reactions, participate in role playing, get educated in conferences/seminars with accompanying family members, so that they can trust their abilities and boost their will.

The team of an organisation is a dynamic collective of people with a specific purpose and this, under specific circumstances, favours unity, sets values, goals, institutions and a homogenous behaviour, satisfying the members’ needs. Taking into consideration my work experience in different closed organisations of care, I can say that calmness, love and patience are needed towards these persons. It is also important that staff treats them as adults and not as children when they grow up. In addition, the advancements of technology have brought about a clear improvement of the quality of life or persons with intellectual disabilities. Nevertheless, while the state aspires to help these persons, we must note that legislative interventions are not sufficient and usually there are limited possibilities to purchase devices or assistive technology. This is caused by lack of appropriate information on the one hand, and due to the high cost of technological equipment on the other hand. We draw the conclusion that it is an important issue since relating funding does not exist. Finally, we must mention that thanks to state intervention and assistive technology organisations that aspire to change this situation, we are optimistic that we will have a good progress, with more assistive technology units and more advanced technology that supports the functionality of affected people, boosts their self-confidence and upgrades their quality of life.

BIBLIOGRAPHY
Congressional Report. (1988).The Technology-Related Assistance for Individuals with Disabilities Act. Washington, DC: Government Printing Office.
Ε.Σ.Α. με Α. (E.S.A. me A.) (2014). Νέες Τεχνολογίες και Αναπηρία. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
Edyburn, D.L. (2001). Models, theories and frameworks: Contributing to understanding special Education technology. Special Education Technology Practice, 4(2), 16-24.
Hales, G. (1996). Beyond Disability. The Open University Press.
ISO (2013). https://www.iso.org/home.html.
Κουστριάβα, Ε. (Koustriava, E.) (2013). Εξ αποστάσεως εκπαίδευση ενηλίκων με πρόβλημα όρασης με τη χρήση υποστηρικτικής τεχνολογίας. Αδημοσίευτη Διδακτορική Διατριβή, Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής, Πανεπιστήμιο Μακεδονίας, Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/16237.
Πασχαλίδου, Μ. Ε. (Paschalidou, M. E.) (2013). Χρήση μεθόδων εναλλακτικής επικοινωνίας και αξιοποίηση της υποστηρικτικής τεχνολογίας σε άτομα/παιδιά με ειδικές εκπαιδευτικές ανάγκες και αναπηρίες – μια πιλοτική έρευνα. Διπλωματική εργασία Μεταπτυχιακών Σπουδών. ΠΜΣ Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής Πανεπιστήμιο Μακεδονίας. Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/15709
Σιάρκου, Μ. (Siarkou, M.) (2016). Υποστηρικτικές – Υποβοηθητικές Τεχνολογίες Μάθησης. Πτυχιακή Εργασία. Τμήμα Πληροφορικής, Σχολή Θετικών Επιστημών, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης.
Σούλης, Σ. (Soulis, S.) (2013). Εκπαίδευση και Αναπηρία. Εγχειρίδιο για τη Συνδικαλιστική Εκπαίδευση Στελεχών του Αναπηρικού κινήματος. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
World Health Organization (2013). Disabilities. Last retrieved May 2013, from https://www.who.int/health-topics/disability#tab=tab_1
Σκαρλάτου, Μ. (Skarlatou, M.) (2012). Η γλώσσα των τυφλών. Ψυχοπαιδαγωγική της ένταξης Ψυχοπαιδαγωγικές συνιστώσες ειδικών εκπαιδευτικών αναγκών. Παιδαγωγική Σχολή- ΤΕΠΑΕ ΔΔΜΠΣ, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεσσαλονίκη.

Version: SL

ASISTIVNA TEHNOLOGIJA ZA INVALIDE.

POVZETEK

Namen tega članka je predstaviti dobre prakse podporne tehnologije pri izobraževanju oseb z motnjami v duševnem razvoju. V nadaljevanju bomo omenili, kako tehnologija prispeva k izboljšanju življenja teh posameznikov. Oprema in naprave, ki ji pripadajo, so namenjene izboljšanju kakovosti njihovega življenja, da bi postali bolj funkcionalni in se lahko vključili v družbeni kolektiv. Omenili bomo organizacije in delovne prostore, ki vključujejo podporno tehnologijo in so primerni za osebe z motnjami v duševnem razvoju, gibanju in čutilih. Ogledali si bomo, kako jih obravnavajo in kakšen je prispevek podporne tehnologije k vsakdanjemu življenju teh ljudi. Obvestili bomo tudi o posebnih programih, ki se izvajajo s pomočjo tehnologije.

Ključne besede: invalidnost, tehnologija, pomoč, kakovost življenja, obravnava

UVOD

Osebe z motnjami v duševnem razvoju so pomembno poglavje družbe in zahtevajo posebno obravnavo. Svetovna zdravstvena organizacija kot invalidnost opredeljuje kompleksno delovanje osebe, ki ne vključuje le njene telesne nezmožnosti, temveč tudi način, kako se ta posameznik “giblje” v družbi ((World Health Organization, 2013). Invalidnost se bistveno oblikuje zaradi interakcije invalidov z družbo kot celoto (Koustriava, 2013). Intelektualna oviranost predstavlja patološko stanje, ki se začne med otrokovim razvojem in se kaže s podpovprečnimi intelektualnimi sposobnostmi in zmanjšanim prilagoditvenim delovanjem (Hales, 1995; Soulis, 2013). Storitve podporne tehnologije so tiste, ki neposredno podpirajo invalide pri izbiri, pridobivanju ali uporabi pripomočkov podporne tehnologije (Congressional Report, 1988). Zato lahko te osebe, pa tudi osebe z gibalnimi in senzoričnimi okvarami, dobijo pomoč in podporo pri vsakodnevnih dejavnostih (npr. pri izobraževanju, v svojem poklicu itd.) s pomočjo podpornih tehnologij/različnih naprav, ki jih bomo podrobneje obravnavali v nadaljevanju.

Hiter razvoj tehnologije je koristen tako na finančni kot na družbeni in kulturni ravni ter je celo izboljšal izobraževanje invalidov v učilnicah. Izobraževanje invalidov je temelj njihove socializacije in bi verjetno lahko prispevalo k spreminjanju družbenih dejstev. Za invalide je potreben diferenciran pouk (Soulis, 2013). Natančneje, v šolskih vzgojno-izobraževalnih enotah se pripravlja tehnološka oprema za osebe z motnjami v duševnem razvoju. Če povzamemo zgoraj navedeno, moramo ugotoviti, da je podporna tehnologija za osebe z motnjami v duševnem razvoju nedvomno nepogrešljiva v izobraževalnih ustanovah, pa tudi na delovnih mestih, da bi se ta skupina prebivalstva lahko izobraževala in vključevala v družbo.

Metodologija

Glede na vse zgoraj omenjeno in nove obstoječe teorije poudarjamo, da podporna tehnologija za osebe z motnjami v duševnem razvoju dejansko podpira funkcionalnost teh posameznikov in jim tako zagotavlja odnos do okolice, za katerega ni značilna “invalidnost”. Naprave ali predmeti, ki jih je mogoče kupiti na trgu, se nanašajo na podporno tehnologijo. Poleg tega lahko oseba naroči vse, kar potrebuje, in to prilagodi svojemu okolju, da si zagotovi boljšo kakovost življenja.

Obstajajo posebni izobraževalni programi, ki se izvajajo s pomočjo tehnologije. Ti so ustrezno prilagojeni potrebam učencev z motnjami v duševnem razvoju in jim pomagajo bolje razumeti posredovane informacije na njim razumljiv način. V okviru storitev podporne tehnologije imamo tudi ocenjevanje osebe v njenem delovnem okolju ali šolski enoti. Poleg tega družino oseb z motnjami v duševnem razvoju usposabljajo strokovnjaki s sorodnih področij, in sicer tako, da jim pokažejo, kako lahko osebam z motnjami v duševnem razvoju pokažejo, kako te naprave delujejo, ali pa usposabljajo samo družino (učitelji gospodinjstva, delovni terapevti, psihoterapevti, zdravniki glede dajanja zdravil in drugi) (Soulis, 2013).

ORODJA PODPORNE TEHNOLOGIJE ZA OSEBE S POSEBNIMI POTREBAMI

Na trgu je na voljo veliko vrst podporne tehnologije. Natančneje, obstajata dve kategoriji: a) oprema (naprave) in b) storitve podporne tehnologije (Edyburn, 2001), ki smo jih že omenili. Podrobneje bomo omenili naprave, ki osebi pomagajo pri funkcionalnosti v vsakdanjem življenju (pri prehranjevanju, oblačenju, naprave za pravilno držo telesa itd.). Poleg tega moramo poudariti, da so za osebe z govornimi motnjami ali motnjami v razvoju na trgu enako pomembne posebne naprave, ki pomagajo pri specifičnih težavah, kot so elektronske naprave, ki sprejemajo ustne ali pisne ukaze, snemalne naprave, sistemi za nadzor okolja, naprave, ki na splošno izboljšujejo komunikacijo itd. Poleg tega obstajajo naprave za zabavo in prosti čas, namenjene posebej invalidom; to so naprave, ki jim olajšajo gledanje filmov ali dokumentarcev na računalniku, igranje video iger na osebnem računalniku itd. Poleg tega obstajajo tudi tehnologije robotov in virtualne resničnosti. Ne smemo pozabiti omeniti, da se lahko izobraževalni procesi izvajajo s pomočjo računalnikov, ki na ta način podpirajo posameznike v šolskih učilnicah. Na ta način lahko otrok pridobi več znanja, ki ga lahko opremi za šolske zahteve (Soulis, 2013). Poleg tega obstajajo naprave, ki osebam z motnjami v duševnem razvoju pomagajo, da se pripravijo na morebitna poklicna dejanja ali pri uporabi različnih orodij ali naprav, ki so prilagojene njihovim potrebam (Paschalidou, 2013). Pozitivno je, da je komunikacija z osebami z okvaro vida ali popolno izgubo vida mogoča s pomočjo simbolov (glej Prilogo 5). Ti simboli so taktilno prepoznavni, sistemi simbolov pa so v celoti povezani z vsemi čutili. Omeniti velja tudi fonologijo, ki je v veliko pomoč pri uporabi simbolov in zvokov hkrati (Skarlatou, 2012).

RAČUNALNIKI IN IZOBRAŽEVANJE INVALIDOV

Že omenjena uporaba računalnikov in njihovo priznavanje kot pomembnega izobraževalnega orodja sta privedla do ustvarjanja aktivnih povezav med izobraževanjem invalidov in informatiko na splošno. Informatika pomaga osebam z učnimi težavami dosegati boljše rezultate, saj jim zagotavlja znanje, učinkovitost in spretnosti (Soulis, 2013). Z uporabo računalnikov je mogoče doseči vse, kar je pomembno za invalide, npr. spletno komunikacijo z družbo, kontekst varnega okolja, personaliziran delovni kontekst itd (glej sliki 1 in 2). Poleg tega moramo omeniti, da razširjena medosebna komunikacija zagotavlja sisteme, ki pomagajo okrepiti ali celo dopolniti preostale (ustne ali pisne) simbolne jezike (npr. Makaton itd.). Alternativne sisteme medosebnega sporazumevanja uporabljajo ljudje, ki nimajo zadostnih spretnosti medosebnega sporazumevanja. V obeh primerih imamo v mislih uporabo razširjenega in alternativnega sporazumevanja (Augmented and Alternative Communication, E.S.A. me A., 2014). Uporabne so tabele, ki niso elektronske in so sestavljene iz abecede, ter alternativne komunikacijske tabele, ki vključujejo slike ali simbole, pa tudi elektronske naprave itd (Paschalidou, 2013).

Dopolnjeno in alternativno sporazumevanje je invalidom v veliko pomoč, saj je povezano z informacijskimi sistemi, zato lahko ustvarja pisna besedila ali govorjeni jezik (E.S.A. me A., 2014). Poleg tega tehnološka izobraževalna programska oprema za osebe z okvaro sluha zajema programsko opremo, ki povečuje zaslon, in programsko opremo, ki osebam pomaga pri uporabi računalniške miške in tudi pri matematiki. Obstajajo bralniki zaslona s prepoznavanjem govora (besedilo se dodaja z glasom, ki ga invalid pozna), bralniki besedila v govor, virtualne tipkovnice (v tem primeru se besedila vstavljajo z uporabo miške in ne tipkovnice), naprave za nadzor glave (ti pripomočki nadzorujejo gibanje miške zaradi obstoječe kamere, ki deluje na podlagi gibanja glave), bralniki Daisy, ki pretvorijo besedilne datoteke po ogrodju Daisy in jih lahko zagotovijo v zvočni obliki za osebe, ki to obliko potrebujejo. Nadalje obstajajo pretvorniki Braillove pisave (v tem primeru se digitalna besedila prevedejo iz obstoječega jezika v Braillovo pisavo in obratno, s posebnimi tiskalniki pa je mogoče besedila v Braillovi pisavi tudi natisniti), brskanje po spletnih straneh s poenostavitvijo oblik besedila ali povečanjem velikosti besedila, zlasti za osebe z okvarami vida, ki lahko svojemu računalniku dodajo tudi bralnik zaslona, ki besedila pretvori v govor. Zato podporna tehnologija v osnovi zajema širok nabor storitev, naprav (glej sliko 6), programske opreme in s tem pomaga invalidom pri sporazumevanju ter jim olajša tudi gibanje (Siarkou, 2016).

PODPORNA TEHNOLOGIJA IN IZOBRAŽEVANJE UČENCEV Z MOTNJAMI V DUŠEVNEM RAZVOJU V RAZREDIH

Otroku z motnjami v duševnem razvoju lahko zelo koristi sodelovanje ali drugačno vključevanje v druge skupine v okviru šolskega izobraževanja. Na ta način se lahko izognemo dodatnim stroškom in, kar je še pomembneje, otrok se lahko socializira z vključevanjem v skupino vrstnikov. Učenci z učnimi težavami potrebujejo pogosto ponavljanje, potrpežljivost in izobraževanje s specializiranim pristopom k spoznavni snovi. S sodelovanjem v razredu gojijo občutek, da lahko nekaj dosežejo, sodelujejo med seboj, pridobivajo samozavest za svoje izredno delo, se usposabljajo za konstruktivno zbiranje informacij in se posledično počutijo zadovoljne in zelo srečne. Digitalizacija učbenikov omogoča, da so dostopni vsem otrokom s posebnimi potrebami, in je katalizator za zadovoljevanje njihovih potreb, prav tako programsko gradivo, ki jim zaradi zagotovljenih tehnologij in metod omogoča širjenje intelektualnih obzorij. Vendar moramo omeniti, da podporna tehnologija ne pomaga vsem ljudem na enak način in z enako hitrostjo. Zato morajo učitelji opazovati napredek učencev in ustrezno ukrepati (Soulis, 2013). Kar zadeva učne težave, obstajajo sistemi za branje z vmesnikom, posebna izobraževalna programska oprema za prizadete osebe, glasovni kalkulatorji in tako naprej (E.S.A. me A., 2014). Z izrazom vmesnik v programski opremi ali računalniškem sistemu označujemo vse tiste pripomočke in dele, ki jih oseba lahko zazna s svojimi čutili (dotik, sluh itd.) in lahko z njimi komunicira, da bi sistemu sporočila svoje ukaze in končno izvedla predvidene funkcije (Soulis, 2013).

ZAKLJUČEK

Na koncu naj omenimo, da so podporne tehnologije zelo pomembne za vsakodnevne potrebe oseb z intelektualno, motorično ali senzorično oviranostjo, da se lahko enakovredno vključijo v družbeno življenje (Soulis, 2013). Vendar morajo knjižnice šolskih enot za pomoč osebam s posebnimi potrebami zagotoviti posebno gradivo, kot so knjige s kasetami ali video posnetki. Poleg tega so potrebni tudi posebni pripomočki, ki so vključeni v taktilno – motorično raziskovanje. Cilj je prispevati k spodbujanju udeležencev k samospoznavanju, da bi lahko izkoristili svojo notranjo moč s spoznavanjem nekaterih vidikov sebe in z uporabo nekaterih metod podporne tehnologije (digitalne knjige, videoigre, računalniki itd.). Invalidi bi morali razumeti svoja čustva, izražati svoje misli, manifestirati svoje reakcije, sodelovati pri igranju vlog, se izobraževati na konferencah/seminarjih s spremljevalnimi družinskimi člani, da bi lahko zaupali svojim sposobnostim in okrepili svojo voljo. Ekipa organizacije je dinamičen kolektiv ljudi z določenim namenom, ta pa v določenih okoliščinah spodbuja enotnost, določa vrednote, cilje, institucije in homogeno vedenje, ki zadovoljuje potrebe članov. Glede na svoje delovne izkušnje v različnih zaprtih organizacijah za oskrbo lahko rečem, da so do teh oseb potrebni mirnost, ljubezen in potrpežljivost. Pomembno je tudi, da jih osebje obravnava kot odrasle in ne kot otroke, ko odrastejo. Poleg tega se je zaradi tehnološkega napredka kakovost življenja oseb z motnjami v duševnem razvoju močno izboljšala. Kljub temu moramo ugotoviti, da država sicer stremi k pomoči tem osebam, vendar pa zakonodajni posegi niso zadostni, možnosti za nakup pripomočkov ali podporne tehnologije pa so običajno omejene. To je po eni strani posledica pomanjkanja ustreznih informacij, po drugi strani pa visokih stroškov tehnološke opreme. Sklepamo, da je to pomembno vprašanje, saj ustreznega financiranja ni. Na koncu moramo omeniti, da smo zaradi posredovanja države in organizacij za podporno tehnologijo, ki si prizadevajo spremeniti to stanje, optimistični, da bomo dosegli dober napredek z več enotami podporne tehnologije in naprednejšo tehnologijo, ki podpira funkcionalnost prizadetih oseb, krepi njihovo samozavest in nadgrajuje kakovost njihovega življenja.

LITERATURA

Congressional Report. (1988).The Technology-Related Assistance for Individuals with Disabilities Act. Washington, DC: Government Printing Office.
Ε.Σ.Α. με Α. (E.S.A. me A.) (2014). Νέες Τεχνολογίες και Αναπηρία. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
Edyburn, D.L. (2001). Models, theories and frameworks: Contributing to understanding special Education technology. Special Education Technology Practice, 4(2), 16-24.
Hales, G. (1996). Beyond Disability. The Open University Press.
ISO (2013). https://www.iso.org/home.html.
Κουστριάβα, Ε. (Koustriava, E.) (2013). Εξ αποστάσεως εκπαίδευση ενηλίκων με πρόβλημα όρασης με τη χρήση υποστηρικτικής τεχνολογίας. Αδημοσίευτη Διδακτορική Διατριβή, Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής, Πανεπιστήμιο Μακεδονίας, Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/16237.
Πασχαλίδου, Μ. Ε. (Paschalidou, M. E.) (2013). Χρήση μεθόδων εναλλακτικής επικοινωνίας και αξιοποίηση της υποστηρικτικής τεχνολογίας σε άτομα/παιδιά με ειδικές εκπαιδευτικές ανάγκες και αναπηρίες – μια πιλοτική έρευνα. Διπλωματική εργασία Μεταπτυχιακών Σπουδών. ΠΜΣ Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής Πανεπιστήμιο Μακεδονίας. Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/15709
Σιάρκου, Μ. (Siarkou, M.) (2016). Υποστηρικτικές – Υποβοηθητικές Τεχνολογίες Μάθησης. Πτυχιακή Εργασία. Τμήμα Πληροφορικής, Σχολή Θετικών Επιστημών, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης.
Σούλης, Σ. (Soulis, S.) (2013). Εκπαίδευση και Αναπηρία. Εγχειρίδιο για τη Συνδικαλιστική Εκπαίδευση Στελεχών του Αναπηρικού κινήματος. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
World Health Organization (2013). Disabilities. Last retrieved May 2013, from https://www.who.int/health-topics/disability#tab=tab_1
Σκαρλάτου, Μ. (Skarlatou, M.) (2012). Η γλώσσα των τυφλών. Ψυχοπαιδαγωγική της ένταξης Ψυχοπαιδαγωγικές συνιστώσες ειδικών εκπαιδευτικών αναγκών. Παιδαγωγική Σχολή- ΤΕΠΑΕ ΔΔΜΠΣ, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεσσαλονίκη.

Version: PL

Technologia wspomagająca
POULIMA MARIANNA. PIELĘGNIARKA, DORADCA ZDROWIA PSYCHICZNEGO, PISARKA.
STRESZCZENIE
Celem artykułu jest przedstawienie dobrych praktyk technologii wspomagających w edukacji osób z niepełnosprawnością intelektualną. W treści wspomnimy, jak technologia przyczynia się do poprawy życia tych osób. Sprzęt i urządzenia do nich należące mają na celu podniesienie jakości życia, aby lepiej funkcjonowały i mogły integrować się ze zbiorowością społeczną. Będziemy odnosić się do organizacji i miejsc pracy, które dysponują technologią wspomagającą i są odpowiednie dla osób z upośledzeniami intelektualnymi, motorycznymi i sensorycznymi. Zobaczymy, jak podopieczni są traktowani i jak technologia wspomagająca wpływa na ich codzienne życie. Będziemy również informować o specjalnych programach, które są wdrażane za pomocą technologii.
Słowa kluczowe: niepełnosprawność, technologia, pomoc, jakość życia, leczenie

WPROWADZENIE
Osoby z niepełnosprawnością intelektualną są ważną częścią społeczeństwa i wymagają specjalnego traktowania. Światowa Organizacja Zdrowia definiuje jako niepełnosprawność złożone funkcjonowanie osoby, które obejmuje nie tylko jej fizyczną niewydolność, ale także sposób, w jaki ta osoba „porusza się” w społeczeństwie ((Światowa Organizacja Zdrowia, 2013). Niepełnosprawność jest zasadniczo kształtowana przez interakcję osób niepełnosprawnych ze społeczeństwem jako całością (Koustriava, 2013). Niepełnosprawność intelektualna jest stanem patologicznym, który rozpoczyna się w trakcie rozwoju dziecka i objawia się mniej niż przeciętnymi zdolnościami intelektualnymi oraz ograniczonym funkcjonowaniem adaptacyjnym (Hales, 1995; Soulis, 2013). Usługi technologiczne to te, które bezpośrednio wspierają osoby niepełnosprawne w wyborze, uzyskaniu lub korzystaniu z urządzeń Technologii Wspomagających (Raport Kongresu, 1988). Dlatego te osoby, jak również osoby z upośledzeniami ruchowymi i sensorycznymi, mogą otrzymać pomoc i wspierać się w codziennych czynnościach (np. w edukacji, w swoim pracy zawodowej itp.) poprzez technologie wspomagające/różne urządzenia, co w omówimy szczegółowo poniżej.
Szybki rozwój technologii jest korzystny zarówno na poziomie finansowym, jak i społecznym oraz kulturowym, a nawet poprawił edukację osób niepełnosprawnych w klasach. Edukacja osób niepełnosprawnych jest podstawą ich socjalizacji i prawdopodobnie mogłaby przyczynić się do zmiany sytuacji społecznej. Dla osób niepełnosprawnych wymagane jest zróżnicowane wsparcie (Soulis, 2013). W szkołach dostosowywany jest sprzęt technologiczny dla osób z niepełnosprawnością intelektualną. Technologie wspomagające osoby z niepełnosprawnością intelektualną są niezaprzeczalnie niezbędne w placówkach edukacyjnych, ale także w miejscach pracy, aby edukować tę grupę ludności i włączyć ją do społeczeństwa.

METODA
Zgodnie ze wszystkim, o czym wspomniano powyżej i nowymi istniejącymi teoriami, zwracamy uwagę, że technologie wspomagające dla osób z niepełnosprawnością intelektualną faktycznie wspierają funkcjonowanie tych osób, zapewniając im w ten sposób związek z otoczeniem, które nie charakteryzuje się „niepełnosprawnością”. Urządzenia lub przedmioty, które można kupić na rynku, dotyczą technologii wspomagających. Co więcej, osoba może zamówić wszystko, co jest jej niezbędne i dostosować to do swoich potrzeb, aby zapewnić lepszą jakość życia.

Za pomocą technologii realizowane są specjalne programy edukacyjne. Są one odpowiednio dostosowane do potrzeb uczniów z niepełnosprawnością intelektualną i pomagają im lepiej zrozumieć przekazywane informacje, w sposób dla nich czytelny. W kontekście usług technologii wspomagających zebrano również oceny osób z nich korzystających w środowisku pracy oraz jednostce szkolnej. Ponadto rodzina osób z niepełnosprawnością intelektualną jest szkolona przez ekspertów z odpowiednich dziedzin (przez wyspecjalizowanych nauczycieli nauczania domowego, terapeutów, psychoterapeutów, lekarzy w zakresie podawania leków i innych) (Soulis, 2013). Członkowie rodzin dowiadują się, w jaki sposób mogą zademonstrować osobom niepełnosprawnym sposób działania tych urządzeń oraz jak obsługiwać je samodzielnie.

NARZĘDZIA TECHNOLOGII WSPOMAGAJĄCEJ DLA OSÓB NIEPEŁNOSPRAWNYCH
Na rynku dostępnych jest wiele rodzajów technologii wspomagających. Dokładniej, istnieją dwie kategorie: a) sprzęt (urządzenia) oraz b) usługi technologii wspomagających (Edyburn, 2001), o których wspomniano wcześniej. Wspomnimy szczegółowo o urządzeniach, które pomagają człowiekowi funkcjonować na co dzień (przy posiłkach, ubieraniu się, poprawianiu postawy ciała itp.). Dodatkowo musimy podkreślić, że dla osób z dysfunkcją mowy lub zaburzeniami rozwoju na rynku dostępne są równie ważne urządzenia specjalne, które pomagają w konkretnych problemach, takie jak urządzenia elektroniczne przyjmujące polecenia ustne lub pisemne, urządzenia nagrywające, systemy kontroli środowiska, urządzenia, które mogą ogólnie poprawić komunikację itp. Ponadto istnieją urządzenia służące do rozrywki i wypoczynku przeznaczone specjalnie dla osób niepełnosprawnych; są to urządzenia, które ułatwiają im oglądanie filmu lub dokumentów na komputerze, granie w gry wideo na komputerze PC itp. (patrz zdjęcia 3 i 4). Co więcej, istnieją również technologie robotyczne i VR (wirtualnej rzeczywistości). Nie należy zapominać, że procesy edukacyjne mogą być realizowane za pomocą komputerów, które wspierają jednostki w klasach szkolnych. W ten sposób dziecko może zdobyć więcej wiedzy, która może je przygotować do wymagań szkolnych (Soulis, 2013). Ponadto istnieją urządzenia, które pomagają osobom z niepełnosprawnością intelektualną przygotować się do potencjalnych działań zawodowych lub posługiwać się różnymi narzędziami lub urządzeniami dostosowanymi do ich potrzeb (Paschalidou, 2013). Istotne jest, że komunikacja z osobami z wadami wzroku lub całkowitą utratą wzroku jest możliwa za pomocą symboli (patrz Załącznik 5). Symbole te są rozpoznawalne dotykowo, a systemy symboli są powiązane ze wszystkimi zmysłami. Na uwagę zasługuje również fonologia, która jest bardzo pomocna przy jednoczesnej obsłudze symboli i dźwięków (Skarlatou, 2012).

KOMPUTERY A EDUKACJA OSÓB NIEPEŁNOSPRAWNYCH
Wspomniane wcześniej wykorzystanie komputerów i uznanie ich za ważne narzędzie edukacyjne doprowadziło do powstania aktywnych związków między edukacją osób niepełnosprawnych a informatyką. Informatyka pomaga osobom z trudnościami w uczeniu się osiągać lepsze wyniki poprzez dostarczanie wiedzy, rozwój wydajności i umiejętności (Soulis, 2013). Korzystając z komputerów można osiągnąć wszystko, co jest ważne dla osób niepełnosprawnych, m.in. komunikacja online ze społeczeństwem, kontekst bezpiecznego środowiska, spersonalizowany kontekst pracy itp. (patrz rysunki 1 i 2). Ponadto musimy wspomnieć, że rozszerzona komunikacja interpersonalna zapewnia systemy, które pomagają wzmocnić, a nawet dodać do pozostałych (ustnych lub pisemnych) języków symbolicznych (np. Makaton itp.). Z alternatywnych systemów komunikacji interpersonalnej korzystają osoby, które nie posiadają wystarczających umiejętności komunikacji interpersonalnej. W obu przypadkach odnosimy się do wykorzystania rozszerzonej i alternatywnej komunikacji (ESA me A., 2014). Przydatne są tabele, które nie są elektroniczne i składają się z alfabetu, a także alternatywne tabele komunikacyjne zawierające obrazy lub symbole, ale także urządzenia elektroniczne itp. (Paschalidou, 2013).

Rozszerzona i alternatywna komunikacja bardzo pomaga osobom niepełnosprawnym, ponieważ jest związana z systemami informatycznymi i dlatego może tworzyć teksty pisane lub język mówiony (E.S.A. me A., 2014). Ponadto oprogramowanie edukacyjne dla osób z wadami słuchu obejmuje oprogramowanie do powiększania ekranu i oprogramowanie, które pomaga ludziom korzystać z myszki komputerowej, dotyczy to także matematyki. Istnieją czytniki ekranu z rozpoznawaniem mowy (tekst jest dodawany za pomocą głosu), czytniki tekstu na mowę, klawiatury wirtualne (w tym przypadku tekst wstawia się za pomocą myszki, a nie klawiatury), urządzenia sterujące głową (te pomoce kontrolują ruch myszki dzięki istniejącej kamerze, która odczytuje ruch głowy), czytniki Daisy, które konwertują pliki tekstowe zgodnie ze strukturą Daisy i mogą dostarczać je w formie audio dla osób, które tego potrzebują. Ponadto istnieją konwertery Braille’a (w tym przypadku teksty cyfrowe są tłumaczone z istniejącego języka na Braille’a i odwrotnie, a także można drukować teksty Braille’a na specjalnych drukarkach), surfowanie po stronach internetowych poprzez uproszczenie formularzy tekstowych lub zwiększenie rozmiaru tekstu, kontrastu, zwłaszcza dla osób z wadami wzroku, które mogą również dodać do swoich komputerów czytnik ekranu konwertujący tekst na mowę. Dlatego technologia wspomagająca zasadniczo obejmuje szeroki zakres usług, urządzeń (patrz rysunek 6), oprogramowania, a tym samym pomaga osobom niepełnosprawnym komunikować się, a także ułatwia im poruszanie się (Siarkou, 2016).

TECHNOLOGIA WSPOMAGAJĄCA I EDUKACJA UCZNIÓW Z NIEPEŁNOSPRAWNOŚCIAMI INTELEKTUALNYMI W SALACH
Dziecko niepełnosprawne intelektualnie może bardzo skorzystać na uczestnictwie lub innej integracji z innymi grupami w kontekście edukacji szkolnej. W ten sposób można uniknąć dodatkowych wydatków, a co ważniejsze, dziecko może nawiązywać kontakty towarzyskie integrując się z grupą rówieśników. Uczniowie z trudnościami w uczeniu się potrzebują częstych powtórek, cierpliwości i edukacji w specjalistycznym podejściu do materiału poznawczego. Uczestnicząc w zajęciach pielęgnują poczucie, że mogą coś osiągnąć, wchodzą w interakcję, nabierają pewności siebie do swojej niezwykłej pracy, szkolą się w konstruktywnym zbieraniu informacji, dzięki czemu czują się usatysfakcjonowani i szczęśliwi. Digitalizacja podręczników sprawia, że są one dostępne dla wszystkich dzieci niepełnosprawnych i są katalizatorem zaspokajania ich potrzeb, podobnie jak materiał programowy, który dzięki dostarczanym technologiom i metodom pozwala poszerzać horyzonty intelektualne. Musimy jednak wspomnieć, że technologia wspomagająca nie pomaga wszystkim ludziom w ten sam sposób i w tym samym tempie. Dlatego nauczyciele muszą obserwować postępy uczniów i odpowiednio działać (Soulis, 2013). Jeśli chodzi o trudności w uczeniu się, istnieją interfejsowe systemy czytania, specjalne oprogramowanie edukacyjne dla osób niepełnosprawnych, kalkulatory głosowe i tak dalej (E.S.A. me A., 2014). Terminem interfejs w oprogramowaniu lub systemie obliczeniowym nazywamy wszystkie te akcesoria i części, które dana osoba może postrzegać za pomocą zmysłów (dotyk, słuch itp.) i może z nimi współdziałać w celu komunikowania się swoje polecenia systemowi, a na koniec wykonać powierzone mu funkcje (Soulis, 2013).

WNIOSEK
Na zakończenie nadmienimy, że technologie wspomagające są bardzo ważne dla codziennych potrzeb osób z dysfunkcjami intelektualnymi, motorycznymi czy sensorycznymi, aby mogły one w równym stopniu włączyć się w życie społeczne (Soulis, 2013). Jednak, aby pomóc osobom niepełnosprawnym, biblioteki szkolne muszą zapewnić specjalne materiały, takie jak książki z nagraniami lub CD. Ponadto niezbędne są również specjalne urządzenia, które zajmują się eksploracją dotykowo – motoryczną. Celem jest przyczynienie się do zachęcenia uczestników do samopoznania, tak aby mogli wykorzystać swoją wewnętrzną siłę poprzez poznanie niektórych aspektów siebie i korzystanie z niektórych metod technologii wspomagających (książki cyfrowe, gry wideo, komputery itp.).

Osoby niepełnosprawne powinny rozumieć swoje uczucia, wyrażać swoje myśli, manifestować swoje reakcje, brać udział w odgrywaniu ról, edukować się na konferencjach/seminariach z towarzyszącymi im członkami rodziny, aby mogły zaufać swoim umiejętnościom i wzmocnić swoją wolę. Zespół organizacji to dynamiczny kolektyw ludzi o określonym celu, co w określonych okolicznościach sprzyja jedności, wyznacza wartości, cele, instytucje i homogeniczne zachowanie, zaspokajające potrzeby członków. Biorąc pod uwagę moje doświadczenie w pracy w różnych zamkniętych organizacjach opiekuńczych, mogę powiedzieć, że do działań z osobami niepełnosprawnymi potrzebny jest spokój, miłość i cierpliwość. Ważne jest również, aby personel traktował ich jak dorosłych, a nie jak dzieci, gdy dorosną. Ponadto postęp technologiczny przyniósł wyraźną poprawę jakości życia osób z niepełnosprawnością intelektualną. Niemniej jednak, choć państwo aspiruje do pomocy tym osobom, należy zauważyć, że interwencje legislacyjne nie są wystarczające i zazwyczaj są ograniczone możliwości zakupu urządzeń czy technologii wspomagających. Jest to spowodowane z jednej strony brakiem odpowiednich informacji, a z drugiej wysokimi kosztami wyposażenia technologicznego. Dochodzimy do wniosku, że jest to ważna kwestia, ponieważ brakuje powiązanie finansowania. Na koniec musimy wspomnieć, że dzięki interwencji państwa i organizacjom technologii wspomagających, które dążą do zmiany tej sytuacji, jesteśmy optymistami, że osiągniemy postęp, zwiększymy liczbę jednostek technologii wspomagających i bardziej zaawansowaną technologią, która wspiera funkcjonalność osób dotkniętych chorobą, zwiększa ich pewność siebie i poprawia jakość ich życia.

BIBLIOGRAFIA
Congressional Report. (1988).The Technology-Related Assistance for Individuals with Disabilities Act. Washington, DC: Government Printing Office.
Ε.Σ.Α. με Α. (E.S.A. me A.) (2014). Νέες Τεχνολογίες και Αναπηρία. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
Edyburn, D.L. (2001). Models, theories and frameworks: Contributing to understanding special Education technology. Special Education Technology Practice, 4(2), 16-24.
Hales, G. (1996). Beyond Disability. The Open University Press.
ISO (2013). https://www.iso.org/home.html.
Κουστριάβα, Ε. (Koustriava, E.) (2013). Εξ αποστάσεως εκπαίδευση ενηλίκων με πρόβλημα όρασης με τη χρήση υποστηρικτικής τεχνολογίας. Αδημοσίευτη Διδακτορική Διατριβή, Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής, Πανεπιστήμιο Μακεδονίας, Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/16237.
Πασχαλίδου, Μ. Ε. (Paschalidou, M. E.) (2013). Χρήση μεθόδων εναλλακτικής επικοινωνίας και αξιοποίηση της υποστηρικτικής τεχνολογίας σε άτομα/παιδιά με ειδικές εκπαιδευτικές ανάγκες και αναπηρίες – μια πιλοτική έρευνα. Διπλωματική εργασία Μεταπτυχιακών Σπουδών. ΠΜΣ Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής Πανεπιστήμιο Μακεδονίας. Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/15709
Σιάρκου, Μ. (Siarkou, M.) (2016). Υποστηρικτικές – Υποβοηθητικές Τεχνολογίες Μάθησης. Πτυχιακή Εργασία. Τμήμα Πληροφορικής, Σχολή Θετικών Επιστημών, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης.
Σούλης, Σ. (Soulis, S.) (2013). Εκπαίδευση και Αναπηρία. Εγχειρίδιο για τη Συνδικαλιστική Εκπαίδευση Στελεχών του Αναπηρικού κινήματος. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
World Health Organization (2013). Disabilities. Last retrieved May 2013, from https://www.who.int/health-topics/disability#tab=tab_1
Σκαρλάτου, Μ. (Skarlatou, M.) (2012). Η γλώσσα των τυφλών. Ψυχοπαιδαγωγική της ένταξης Ψυχοπαιδαγωγικές συνιστώσες ειδικών εκπαιδευτικών αναγκών. Παιδαγωγική Σχολή- ΤΕΠΑΕ ΔΔΜΠΣ, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεσσαλονίκη.

Version:IT

Tecnologia assistiva
SOMMARIO
Lo scopo di questo articolo è presentare le buone pratiche delle tecnologie di assistenza nell’educazione delle persone con disabilità intellettiva. In seguito, menzioneremo come la tecnologia contribuisce al miglioramento della vita di queste persone. Le apparecchiature e i dispositivi che ne fanno parte intendono migliorare la loro qualità di vita affinché possano integrarsi nella comunità. Ci riferiremo a organizzazioni e spazi di lavoro che includono tecnologie assistive e sono adatti a persone con disabilità intellettive, motorie e sensoriali. Vedremo come vengono trattati e il contributo delle tecnologie assistive alla vita quotidiana di queste persone. Comunicheremo anche i programmi speciali che vengono implementati attraverso la tecnologia.

INTRODUZIONE
Le persone con disabilità intellettiva sono una parte importante della società e richiedono un trattamento speciale. L’Organizzazione Mondiale della Sanità definisce disabilità il funzionamento complesso di una persona che coinvolge non solo la sua incapacità fisica, ma anche il modo in cui questo individuo “si muove” nella società (Organizzazione Mondiale della Sanità, 2013). La disabilità è essenzialmente plasmata dall’interazione delle persone con disabilità nella società nel suo insieme (Koustriava, 2013). Le disabilità intellettive costituiscono una condizione patologica che inizia durante lo sviluppo del bambino e si manifesta con capacità intellettive inferiori alla media e un ridotto funzionamento adattivo (Hales, 1995; Soulis, 2013). I Servizi Tecnologici sono quelli che supportano direttamente le persone con disabilità nella scelta, nell’ottenimento o nell’utilizzo di dispositivi di Tecnologie di assistenza (Congressional Report, 1988), pertanto queste persone, così come le persone con disabilità motorie e sensoriali, possono ricevere aiuto e sostenersi nelle loro attività quotidiane (ad esempio nell’istruzione, nella loro professione, ecc.) attraverso tecnologie assistive/dispositivi, che discuteremo in dettaglio di seguito.

La rapida evoluzione della tecnologia è stata vantaggiosa sia a livello finanziario che sociale e culturale e ha persino migliorato l’istruzione delle persone con disabilità. L’educazione delle persone con disabilità è una pietra angolare della loro socializzazione e potrebbe probabilmente contribuire a cambiare la realtà sociale. Un’istruzione differenziata viene richiesta per le persone con disabilità (Soulis, 2013). Più precisamente, nelle unità educative scolastiche si stanno preparando attrezzature tecnologiche per le persone con disabilità intellettiva. Riassumendo, notiamo che la tecnologia di assistenza per le persone con disabilità intellettiva è innegabilmente indispensabile nelle strutture educative ma anche nei luoghi di lavoro per educare questo gruppo di popolazione e includerlo nella società.

METODO
In base a quanto detto sopra e alle nuove teorie esistenti, si segnala che gli ausili per le persone con disabilità intellettiva ne supportano effettivamente la funzionalità, garantendo loro così un rapporto con l’ambiente circostante che non sia caratterizzato da “disabilità”. I dispositivi o gli articoli che possono essere acquistati sul mercato riguardano la tecnologia di assistenza. Inoltre, una persona può ordinare tutto ciò di cui ha bisogno e adattarlo al proprio ambiente per garantire una migliore qualità della vita.

Sono stati creati programmi educativi speciali implementati grazie alla tecnologia. I programmi vengono adattati alle esigenze degli alunni con disabilità intellettiva e li aiutano a comprendere meglio le informazioni fornite in un modo che sia loro chiaro. Nell’ambito dei servizi di tecnologia di assistenza abbiamo anche la valutazione di una persona nel suo ambiente di lavoro o unità scolastica. Inoltre, la famiglia delle persone con disabilità intellettiva viene formata da esperti sia nel mostrare loro come possono mostrare alle persone con disabilità il funzionamento di questi dispositivi, sia nella formazione della famiglia stessa (da parte di insegnanti di homeschooling, terapisti, psicoterapeuti, medici per quanto riguarda la somministrazione di farmaci e altri) (Soulis, 2013).

STRUMENTI DI ASSISTENZA PER PERSONE CON DISABILITÀ
Sul mercato sono disponibili molti tipi di tecnologie di assistenza. Più precisamente, esistono due categorie di tecnologie, a) apparecchiature (dispositivi) e b) servizi di tecnologia di assistenza (Edyburn, 2001), menzionate in precedenza. Citeremo in dettaglio i dispositivi che aiutano una persona ad essere funzionale nella sua vita quotidiana (nel mangiare, nel vestirsi, dispositivi di corretta postura del corpo, ecc.). Inoltre, dobbiamo sottolineare che per le persone con problemi di linguaggio o disturbi dello sviluppo esistono sul mercato dispositivi speciali altrettanto importanti che aiutano in problemi specifici, come dispositivi elettronici che accettano comandi orali o scritti, dispositivi di registrazione, sistemi di controllo ambientale, dispositivi che in generale migliorare la comunicazione, ecc.

Inoltre, ci sono dispositivi per l’intrattenimento e il tempo libero specifici per le persone con disabilità; si tratta di dispositivi che li facilitano nella visione di un film o documentario sul computer, nella riproduzione di videogiochi su PC, ecc. Inoltre, ci sono anche tecnologie robotiche e di realtà virtuale. Non dobbiamo tralasciare di menzionare che i processi educativi possono essere eseguiti per mezzo di computer che supportano in questo modo gli individui nelle aule scolastiche. Il bambino può così acquisire maggiori conoscenze per le esigenze scolastiche (Soulis, 2013). Inoltre, esistono dispositivi che aiutano le persone con disabilità intellettiva a prepararsi per potenziali attività professionali o nell’utilizzo di diversi strumenti o dispositivi adattati alle loro esigenze (Paschalidou, 2013). È positivo che la comunicazione con persone con disabilità visive o completa perdita della vista sia possibile attraverso i simboli (vedi allegato 5). Questi simboli sono riconoscibili al tatto e i sistemi di simboli sono completamente correlati a tutti i sensi. Vale anche la pena menzionare la fonologia, che fornisce un grande aiuto con simboli e suoni contemporaneamente (Skarlatou, 2012).

INFORMATICA ED EDUCAZIONE DELLE PERSONE CON DISABILITÀ
L’uso dei computer di cui si è parlato prima e il loro riconoscimento come importante strumento educativo ha portato alla creazione di relazioni attive tra l’educazione delle persone con disabilità e l’informatica in generale. L’informatica aiuta le persone con difficoltà di apprendimento a raggiungere risultati migliori, fornendo conoscenze, efficienza e competenze (Soulis, 2013). Utilizzando i computer è possibile ottenere tutto ciò che è importante per le persone con disabilità, ad es. comunicazione online con l’esterno, un contesto di ambiente sicuro, un contesto di lavoro personalizzato, ecc.. Inoltre, dobbiamo menzionare che la comunicazione interpersonale aumentata fornisce sistemi che aiutano a rafforzare o addirittura ad aggiungere ai restanti linguaggi simbolici (orali o scritti) (ad es. Makaton, ecc.). Sistemi alternativi di comunicazione interpersonale vengono utilizzati da persone che non hanno sufficienti capacità di comunicazione interpersonale. In entrambi i casi ci si riferisce all’uso della Comunicazione Aumentata e Alternativa (E.S.A. me A., 2014). Sono utili tabelle non elettroniche e composte dall’alfabeto, così come tabelle di comunicazione alternative che includono immagini o simboli, ma anche dispositivi elettronici, ecc. (Paschalidou, 2013).

La Comunicazione Aumentata e Alternativa aiuta molto le persone con disabilità perché è legata ai sistemi informatici e può quindi produrre testi scritti o linguaggio parlato (E.S.A. me A., 2014). Inoltre, il software educativo tecnologico per le persone con problemi di udito comprende un software che ingrandisce lo schermo e un software che aiuta le persone a usare il mouse del computer e anche in matematica. Esistono screen reader con riconoscimento vocale (il testo viene aggiunto tramite una voce nota alla persona con disabilità), lettori di sintesi vocale, tastiere virtuali (in questo caso i testi vengono inseriti utilizzando un mouse e non una tastiera ), dispositivi di controllo della testa (questi aiutano a controllare il movimento del mouse grazie a una telecamera esistente che opera in base al movimento della testa), lettori Daisy, che convertono i file di testo secondo il framework Daisy e possono fornirli in forma audio per le persone che hanno bisogno di questo modulo. Inoltre, ci sono convertitori Braille (in questo caso i testi digitali vengono tradotti dalla lingua esistente in Braille e viceversa ed è anche possibile stampare testi Braille con apposite stampanti), navigare nelle pagine web di Internet semplificando le forme di testo o aumentando la dimensione del testo , in particolare per le persone con disabilità visive, che possono anche aggiungere al proprio computer uno screen reader che converte i testi in parole. Pertanto, la tecnologia assistiva comprende fondamentalmente un’ampia gamma di servizi, dispositivi (vedi figura 6), software e quindi aiuta le persone con disabilità a comunicare e le facilita anche nei loro movimenti (Siarkou, 2016).

ASSISTENZA ED EDUCAZIONE DEGLI STUDENTI CON DISABILITÀ INTELLETTUALI IN AULA
Un bambino con disabilità intellettiva può trarre grandi benefici dalla partecipazione o dall’integrazione in altri gruppi nel contesto dell’istruzione scolastica. In questo modo si possono evitare spese aggiuntive e, soprattutto, il bambino può socializzare integrandosi in un gruppo di coetanei. Gli alunni con difficoltà di apprendimento necessitano di frequenti ripetizioni, pazienza ed educazione in un approccio specializzato al materiale cognitivo. Partecipando in classe, coltivano la sensazione di poter realizzare cose, interagiscono, acquistano fiducia in se stessi per il loro straordinario lavoro, si allenano a raccogliere informazioni in modo costruttivo e di conseguenza si sentono soddisfatti e molto felici. La digitalizzazione dei libri di testo li rende disponibili a tutti i bambini con disabilità ed è un catalizzatore per soddisfare i loro bisogni, così come il materiale software, che consente loro di ampliare i propri orizzonti intellettuali grazie alle tecnologie e ai metodi forniti. Dobbiamo ricordare, tuttavia, che le tecnologie di assistenza non aiutano tutte le persone allo stesso modo e con lo stesso ritmo. Questo è il motivo per cui gli insegnanti devono osservare i progressi degli alunni e agire di conseguenza (Soulis, 2013). Per quanto riguarda le difficoltà di apprendimento, ci sono sistemi di lettura dell’interfaccia, software di istruzione speciale per le persone colpite, calcolatori vocali e così via (ESA me A., 2014). Con il termine interfaccia in un software o in un sistema computazionale ci si riferisce a tutti quegli accessori e parti che una persona può percepire attraverso i propri sensi (tocco, udito, ecc.) e con essi può interagire per comunicare i suoi comandi al sistema e, infine, eseguire le funzioni previste (Soulis, 2013).

CONCLUSIONE
In conclusione, ricordiamo che le tecnologie di assistenza sono molto importanti per i bisogni quotidiani delle persone con disabilità intellettive, motorie o sensoriali in modo che possano essere ugualmente incluse nella vita sociale (Soulis, 2013). Tuttavia, affinché le persone con disabilità possano essere aiutate, le biblioteche delle unità scolastiche devono fornire materiali speciali, come libri con nastri o video. Inoltre, sono necessarie anche strutture speciali coinvolte nell’esplorazione tattile-motoria. L’obiettivo è contribuire a incoraggiare i partecipanti ad acquisire conoscenza di sé in modo che possano sfruttare la propria forza interiore imparando alcuni aspetti di se stessi e utilizzando alcuni metodi di tecnologia di assistenza (libri digitali, videogiochi, computer, ecc.).

Le persone con disabilità dovrebbero comprendere i propri sentimenti, esprimere i propri pensieri, manifestare le proprie reazioni, partecipare a giochi di ruolo, essere educati in conferenze/seminari con i familiari al seguito, in modo che possano fidarsi delle proprie capacità e rafforzare la propria volontà. Il team di un’organizzazione è un collettivo dinamico di persone con uno scopo specifico e questo, in circostanze specifiche, favorisce l’unità, stabilisce valori, obiettivi, istituzioni e un comportamento omogeneo, soddisfacendo i bisogni dei membri. Considerando la mia esperienza lavorativa in diverse organizzazioni di cura chiuse, posso dire che verso queste persone sono necessari calma, amore e pazienza. È anche importante che il personale li tratti come adulti e non come bambini quando crescono. Inoltre, i progressi della tecnologia hanno determinato un netto miglioramento della qualità della vita delle persone con disabilità intellettiva. Tuttavia, mentre lo Stato aspira ad aiutare queste persone, dobbiamo notare che gli interventi legislativi non sono sufficienti e di solito le possibilità di acquistare dispositivi o ausili sono limitate. Ciò è dovuto, da un lato, alla mancanza di informazioni adeguate e, dall’altro, al costo elevato delle apparecchiature tecnologiche. Ne deduciamo che si tratta di una questione importante poiché i relativi finanziamenti non esistono. Infine, dobbiamo ricordare che grazie all’intervento statale e alle organizzazioni di tecnologie di assistenza che aspirano a cambiare questa situazione, siamo ottimisti sul fatto che avremo un buon progresso, con unità di tecnologia più assistiva e tecnologie più avanzate che supportano la funzionalità delle persone colpite, potenzia fiducia in sè stessi e migliora la qualità della vita.

BIBLIOGRAFIA
Congressional Report. (1988).The Technology-Related Assistance for Individuals with Disabilities Act. Washington, DC: Government Printing Office.
Ε.Σ.Α. με Α. (E.S.A. me A.) (2014). Νέες Τεχνολογίες και Αναπηρία. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
Edyburn, D.L. (2001). Models, theories and frameworks: Contributing to understanding special Education technology. Special Education Technology Practice, 4(2), 16-24.
Hales, G. (1996). Beyond Disability. The Open University Press.
ISO (2013). https://www.iso.org/home.html.
Κουστριάβα, Ε. (Koustriava, E.) (2013). Εξ αποστάσεως εκπαίδευση ενηλίκων με πρόβλημα όρασης με τη χρήση υποστηρικτικής τεχνολογίας. Αδημοσίευτη Διδακτορική Διατριβή, Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής, Πανεπιστήμιο Μακεδονίας, Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/16237.
Πασχαλίδου, Μ. Ε. (Paschalidou, M. E.) (2013). Χρήση μεθόδων εναλλακτικής επικοινωνίας και αξιοποίηση της υποστηρικτικής τεχνολογίας σε άτομα/παιδιά με ειδικές εκπαιδευτικές ανάγκες και αναπηρίες – μια πιλοτική έρευνα. Διπλωματική εργασία Μεταπτυχιακών Σπουδών. ΠΜΣ Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής Πανεπιστήμιο Μακεδονίας. Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/15709
Σιάρκου, Μ. (Siarkou, M.) (2016). Υποστηρικτικές – Υποβοηθητικές Τεχνολογίες Μάθησης. Πτυχιακή Εργασία. Τμήμα Πληροφορικής, Σχολή Θετικών Επιστημών, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης.
Σούλης, Σ. (Soulis, S.) (2013). Εκπαίδευση και Αναπηρία. Εγχειρίδιο για τη Συνδικαλιστική Εκπαίδευση Στελεχών του Αναπηρικού κινήματος. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
World Health Organization (2013). Disabilities. Last retrieved May 2013, from https://www.who.int/health-topics/disability#tab=tab_1
Σκαρλάτου, Μ. (Skarlatou, M.) (2012). Η γλώσσα των τυφλών. Ψυχοπαιδαγωγική της ένταξης Ψυχοπαιδαγωγικές συνιστώσες ειδικών εκπαιδευτικών αναγκών. Παιδαγωγική Σχολή- ΤΕΠΑΕ ΔΔΜΠΣ, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεσσαλονίκη.

Version:RO

Tehnologie ajutatoare

POULIMA MARIANNA. ASISTENŢĂ, CONSILIER DE SĂNĂTATE MENTALĂ, SCRIITOR

REZUMAT
Scopul acestui articol este de a prezenta bunele practici ale tehnologiei de asistență în educația persoanelor cu dizabilități intelectuale. În continuare, vom menționa modul în care tehnologia contribuie la îmbunătățirea vieții acestor indivizi. Echipamentele și dispozitivele care îi aparțin intenționează să-și îmbunătățească calitatea vieții pentru ca acestea să devină mai funcționale și să se poată integra în colectivul social. Ne vom referi la organizații și spații de lucru care includ tehnologie de asistență și sunt potrivite pentru persoanele cu deficiențe intelectuale, motorii și senzoriale. Vom vedea cum sunt tratați și contribuția tehnologiei de asistență la viața de zi cu zi a acestor oameni. De asemenea, vom comunica programele speciale care sunt implementate prin tehnologie.
Cuvinte cheie: dizabilitate, tehnologie, asistență, calitate a vieții, tratare

INTRODUCERE
Persoanele cu dizabilități intelectuale reprezintă un capitol important al societății și necesită un tratament special. Organizația Mondială a Sănătății definește ca dizabilitate funcționarea complexă a unei persoane care implică nu numai incapacitatea sa fizică, ci și modul în care acest individ „se mișcă” în societate ((Organizația Mondială a Sănătății, 2013). Dizabilitatea este modelată în esență de interacțiunea a persoanelor cu dizabilități cu societatea în ansamblu (Koustriava, 2013). Dizabilitățile intelectuale constituie o afecțiune patologică care debutează în timpul dezvoltării copilului și se manifestă prin abilități intelectuale sub medie și funcționare adaptativă redusă (Hales, 1995; Soulis, 2013). Serviciile Tehnologice sunt acelea care sprijină direct persoanele cu dizabilități în selectarea, obținerea sau utilizarea dispozitivelor Tehnologice de Asistență (Raportul Congresului, 1988).De aceea, acești indivizi, precum și persoanele cu deficiențe motorii și senzoriale pot primi ajutor și se pot sprijini în activitățile lor zilnice ( ex. în educație, în profesia lor etc.) prin tehnologii de asistență/diferite dispozitive, că vom discuta în detaliu mai jos.

Evoluția rapidă a tehnologiei a fost benefică atât pe plan financiar, cât și pe plan social și cultural și chiar a îmbunătățit educația persoanelor cu dizabilități în sălile de clasă. Educația persoanelor cu dizabilități este o piatră de temelie a socializării lor și ar putea contribui probabil la schimbarea faptelor sociale. Pentru persoanele cu dizabilități este necesară o instruire diferențiată (Soulis, 2013). Mai exact, în unitățile de învățământ școlare se pregătesc echipamente de tehnologie pentru persoanele cu dizabilități intelectuale. Rezumând cele menționate mai sus, trebuie să remarcăm că tehnologia de asistență pentru persoanele cu dizabilități intelectuale este incontestabil indispensabilă în instituțiile de învățământ, dar și în locurile de muncă pentru a educa acest grup de populație și pentru a le include în societate.

METODĂ
În conformitate cu tot ceea ce s-a menționat mai sus și noile teorii existente, subliniem că tehnologia de asistență pentru persoanele cu dizabilități intelectuale susține efectiv funcționalitatea acestor indivizi, asigurându-le astfel o relație cu mediul înconjurător care nu este caracterizată de „dizabilitate”. Dispozitivele sau articolele care pot fi achiziționate de pe piață se referă la tehnologia de asistență. Mai mult, o persoană poate comanda orice are nevoie și poate să-l adapteze la mediul său pentru a asigura o calitate mai bună a vieții.

Există programe educaționale speciale implementate prin intermediul tehnologiei. Acestea sunt adaptate în mod corespunzător nevoilor elevilor cu dizabilități intelectuale și îi ajută să înțeleagă mai bine informațiile furnizate într-un mod clar pentru ei. În contextul serviciilor de tehnologie de asistență avem și evaluarea unei persoane din mediul său de lucru sau unitatea școlară. În plus, familia persoanelor cu dizabilități intelectuale este instruită de experți în domenii relative, fie pentru a le arăta cum pot demonstra persoanelor cu dizabilități modul în care funcționează aceste dispozitive, fie în formarea familiei în sine (de către profesori de educație la domiciliu, terapeuți, psihoterapeuți, medici cu privire la administrarea medicamentelor și altele) (Soulis, 2013).

INSTRUMENTE TEHNOLOGICE ASISTIVE PENTRU PERSOANELE CU HANDICAPĂȚI
Pe piață sunt disponibile multe tipuri de tehnologie de asistență. Mai exact, există două categorii, a) echipamente (dispozitive) și b) servicii de tehnologie de asistență (Edyburn, 2001), care au fost menționate anterior. Vom menționa în detaliu dispozitive care ajută o persoană să fie funcțională în viața de zi cu zi (în mâncare, îmbrăcare, dispozitive pentru postura corectă a corpului etc.). În plus, trebuie să accentuăm faptul că pentru persoanele cu deficiențe de vorbire sau tulburări de dezvoltare există pe piață dispozitive speciale la fel de importante care ajută în probleme specifice, precum dispozitive electronice care acceptă comenzi orale sau scrise, dispozitive de înregistrare, sisteme de control al mediului, dispozitive care în general, îmbunătățește comunicarea etc. În plus, există dispozitive de divertisment și agrement special pentru persoanele cu dizabilități; acestea sunt dispozitive care le facilitează vizionarea unui film sau documentar pe computer, jocuri video pe un PC etc. (vezi pozele 3 și 4). În plus, există și tehnologii robotizate și de realitate virtuală. Nu trebuie să omitem să menționăm că procesele educaționale se pot desfășura prin intermediul computerelor care sprijină în acest fel indivizii din sălile de clasă. În acest fel, un copil poate obține mai multe cunoștințe care îl pot echipa pentru cerințele școlare (Soulis, 2013). În plus, există dispozitive care ajută persoanele cu dizabilități intelectuale să se pregătească pentru potențiale acțiuni profesionale sau în utilizarea diferitelor instrumente sau dispozitive care sunt adaptate nevoilor sale (Paschalidou , 2013). Este pozitiv că comunicarea cu persoanele cu deficiențe de vedere sau cu pierderea completă a vederii este posibilă prin simboluri (vezi Anexa 5). Aceste simboluri sunt recunoscute tactil, iar sistemele de simboluri sunt complet legate de toate simțurile. Merită menționată și fonologia, care oferă o mare asistență cu simboluri și sunete simultan (Skarlatou, 2012).

CALCULATORE ȘI EDUCAȚIA PERSOANELOR CU HANDICAPĂȚI
Utilizarea calculatoarelor care a fost menționată anterior și recunoașterea lor ca instrument educațional important a condus la crearea unor relații active între educația persoanelor cu dizabilități și Informatică în general. Informatica ajută persoanele cu dizabilități de învățare să obțină rezultate mai bune, oferind cunoștințe, eficiență și abilități (Soulis, 2013). Prin utilizarea computerelor este posibil să se realizeze tot ceea ce este important pentru persoanele cu dizabilități, de exemplu, comunicarea online cu societatea, un context de mediu sigur, un context de lucru personalizat etc. (vezi imaginile 1 și 2). Mai mult, trebuie să menționăm că comunicarea interpersonală augmentată oferă sisteme care ajută la întărirea sau chiar adăugarea limbilor simbolice rămase (orale sau scrise) (ex. Makaton etc.). Sistemele alternative de comunicare interpersonală sunt folosite de oameni care nu au suficiente abilități de comunicare interpersonală. În ambele cazuri ne referim la utilizarea Comunicării Augmentate și Alternative (ESA me A., 2014). Sunt utile tabelele care nu sunt electronice și constau din alfabet, precum și tabele de comunicare alternative care includ imagini sau simboluri, dar și dispozitive electronice etc. (Paschalidou, 2013).

Comunicarea Augmentată și Alternativă ajută foarte mult persoanele cu dizabilități deoarece este legată de sistemele informatice și, prin urmare, poate produce texte scrise sau limbaj vorbit (ESA me A., 2014). În plus, software-ul educațional tehnologic pentru persoanele cu deficiențe de auz cuprinde software-ul care mărește ecranul și software-ul care ajută oamenii să folosească mouse-ul computerului și, de asemenea, la matematică. Există cititoare de ecran cu recunoaștere a vorbirii (textul se adaugă printr-o voce cunoscută persoanei cu dizabilități), cititoare text-to-speech, tastaturi virtuale (în acest caz, textele se introduc cu ajutorul mouse-ului și nu a tastaturii). ), dispozitive de control al capului (aceste ajutoare controlează mișcarea mouse-ului datorită unei camere existente care funcționează prin mișcarea capului), cititoare Daisy, care convertesc fișierele text conform cadrului Daisy și le pot oferi sub formă audio persoanelor care au nevoie de acest formular. În plus, există convertoare Braille (în acest caz textele digitale sunt traduse din limba existentă în Braille și invers și este posibilă și tipărirea textelor Braille cu imprimante speciale), navigarea în paginile web de internet prin simplificarea formelor de text sau mărirea dimensiunii textului , în special pentru persoanele cu deficiențe de vedere, care pot adăuga la computere și un cititor de ecran care convertește textele în vorbire. Prin urmare, tehnologia de asistență cuprinde practic o gamă largă de servicii, dispozitive (vezi imaginea 6), software și, prin urmare, ajută persoanele cu dizabilități să comunice și, de asemenea, le facilitează mișcările (Siarkou, 2016).

TEHNOLOGIA ASISTENȚĂ ȘI EDUCAȚIA ELEVILOR CU DIZABILITĂȚI INTELECTUALE ÎN CLASĂ
Un copil cu dizabilități intelectuale poate beneficia foarte mult de pe urma participării sau integrării în alte grupuri în contextul educației școlare. În acest fel pot fi evitate cheltuieli suplimentare și, mai important, copilul poate socializa integrându-se într-un grup de semeni. Elevii cu dificultăți de învățare au nevoie de repetare frecventă, răbdare și educație într-o abordare specializată a materialului cognitiv. Prin participarea la clasă, ei cultivă sentimentul că pot realiza lucruri, interacționează, câștigă încredere în sine pentru munca lor extraordinară, se antrenează în colectarea de informații într-un mod constructiv și ca urmare se simt mulțumiți și foarte fericiți. Digitalizarea manualelor le pune la dispoziția tuturor copiilor cu dizabilități și este un catalizator pentru satisfacerea nevoilor acestora la fel ca și materialul software, care le permite să-și lărgească orizontul intelectual datorită tehnologiilor și metodelor puse la dispoziție. Trebuie să menționăm, însă, că tehnologia de asistență nu ajută toți oamenii în același mod și în același ritm. Acesta este motivul pentru care profesorii trebuie să observe progresul elevilor și să acționeze în consecință (Soulis, 2013). În ceea ce privește dificultățile de învățare, există sisteme de citire cu interfață, software de educație specială pentru persoanele afectate, calculatoare vocale și așa mai departe (ESA me A., 2014). Prin termenul de interfață într-un software sau într-un sistem de calcul ne referim la toate acele accesorii și părți pe care o persoană le poate percepe prin simțurile sale (atingerea, auzul etc.) și poate interacționa cu acestea pentru a comunica comenzile sale către sistem și în cele din urmă îndeplinesc funcțiile prevăzute (Soulis, 2013).

CONCLUZIE
În concluzie, vom menționa că tehnologiile de asistență sunt foarte importante pentru nevoile zilnice ale persoanelor cu deficiențe intelectuale, motorii sau senzoriale, astfel încât acestea să poată fi incluse în mod egal în viața socială ( Soulis, 2013). Cu toate acestea, pentru ca persoanele cu dizabilități să fie ajutate, bibliotecile unităților școlare trebuie să pună la dispoziție materiale speciale, precum cărți cu casete sau video. În plus, sunt necesare și facilități speciale care sunt implicate în explorarea tactil – motrică. Scopul este de a contribui la încurajarea participanților să dobândească autocunoaștere, astfel încât să își poată valorifica forța internă prin învățarea unor aspecte ale lor și prin utilizarea unor metode de tehnologie de asistență (cărți digitale, jocuri video, computere etc.). Persoanele cu dizabilități ar trebui să-și înțeleagă sentimentele, să-și exprime gândurile, să-și manifeste reacțiile, să participe la jocuri de rol, să se educe la conferințe/seminare cu membrii familiei însoțitoare, astfel încât să aibă încredere în abilitățile lor și să-și dezvolte voința. Echipa unei organizații este un colectiv dinamic de oameni cu un scop specific și acesta, în circumstanțe specifice, favorizează unitatea, stabilește valori, scopuri, instituții și un comportament omogen, satisfacând nevoile membrilor.

Luând în considerare experiența mea de muncă în diferite organizații închise de îngrijire, pot spune că este nevoie de calm, dragoste și răbdare față de aceste persoane. De asemenea, este important ca personalul să-i trateze ca adulți și nu ca pe copii atunci când cresc. În plus, progresele tehnologiei au adus o îmbunătățire clară a calității vieții sau a persoanelor cu dizabilități intelectuale. Cu toate acestea, deși statul aspiră să ajute aceste persoane, trebuie să remarcăm că intervențiile legislative nu sunt suficiente și, de obicei, există posibilități limitate de achiziție de dispozitive sau tehnologie de asistență. Acest lucru este cauzat de lipsa de informații adecvate, pe de o parte, și din cauza costului ridicat al echipamentelor tehnologice, pe de altă parte. Tragem concluzia că este o problemă importantă, deoarece nu există finanțare asociată. În sfârșit, trebuie să menționăm că, datorită intervenției statului și a organizațiilor de tehnologie de asistență care aspiră să schimbe această situație, suntem optimiști că vom avea un progres bun, cu mai multe unități de tehnologie de asistență și tehnologie mai avansată care susține funcționalitatea persoanelor afectate, stimulează încrederea în sine și le îmbunătățește calitatea vieții.

BIBLIOGRAFIE
Raportul Congresului. (1988). Legea privind asistența legată de tehnologie pentru persoanele cu dizabilități. Washington, DC: Imprimeria guvernamentală.
Ε . Σ . Α . με Α . (ESA me A.) (2014). Νέες Τεχνολογίες και Αναπηρία. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
Edyburn, DL (2001). Modele, teorii și cadre: Contribuția la înțelegerea tehnologiei educației speciale. Special Education Technology Practice, 4 (2), 16-24.
Hales, G. (1996). Dincolo de dizabilitate. The Open University Press.
ISO (2013). https://www.iso.org/home.html .
Κουστριάβα, Ε. (Koustriava, E.) (2013 ). Εξ αποστάσεως εκπαίδευση ενηλίκων με πρόβλημα όρασης με τη χρήση υποστηρικτικής τεχνολογας. Αδημοσίευτη Διδακτορική Διατριβή, Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής, Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής, Παναμειστικής, Πανεπσίστοναιδευτικής http :// dspace . lib . uom . gr / mâner /2159/16237 .
Πασχαλίδου, Μ. Ε. ( Paschalidou , M. E. ) (2013). Χρήση μεθόδων εναλλακτικής επικοινωνίας και αξιοποίηση της υποστηρικτικής τεχνολογίας σε άτομα/παιδιά με ειδικές εκπαιδευτικές ανάγκες και αναπηρίες – μια πιλοτική έρευνα. Διπλωματική εργασία Μεταπτυχιακών Σπουδών. ΠΜΣ Τμήμα Ε κπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής Πανεπιστήμιο Μακεδονίας. Θεσσαλονίκη. http :// dspace . lib . uom . gr / mâner /2159/15709
Σιάρκου, Μ. (Siarkou, M.) (2016). Υποστηρικτικές – Υποβοηθητικές Τεχνολογίες Μάθησης. Πτυχιακή Εργασία. Τμήμα Πληροφορικής, Σχολή Θετικών Επιστημών, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης.
Σούλης, Σ. (Soulis, S.) (2013). Εκπαίδευση και Αναπηρία. Εγχειρίδιο για τη Συνδικαλιστική Εκπαίδευση Στελεχών του Αναπηρικού κινήματος. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
Organizația Mondială a Sănătății (2013). Dizabilități . Ultima recuperare în mai 2013, de la https://www.who.int/health-topics/disability#tab=tab_1
Σκαρλάτου, Μ. (Skarlatou, M.) (2012). Η γλώσσα των τυφλών. Ψυχοπαιδαγωγική της ένταξης Ψυχοπαιδαγωγικές συνιστώσες ειδικών εκπαιδευτικών αναγκών. Παιδαγωγική Σχολή- ΤΕΠΑΕ ΔΔΜΠΣ, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεσσαλονίκης.

Version: PT

TECNOLOGIA ASSISTENTE PARA PESSOAS COM DEFICIÊNCIA

SUMÁRIO

O objetivo deste artigo é apresentar boas práticas de tecnologia assistiva na educação de pessoas com deficiência intelectual. Na continuação, mencionaremos como a tecnologia contribui na melhoria da vida desses indivíduos. Os equipamentos e dispositivos a eles pertencentes visam melhorar sua qualidade de vida para que se tornem mais funcionais e possam se integrar ao coletivo social. Faremos referência a organizações e espaços de trabalho que incluam tecnologia assistiva e sejam adequados para pessoas com deficiência intelectual, motora e sensorial. Veremos como eles são tratados e a contribuição da tecnologia assistiva para o cotidiano dessas pessoas. Também comunicaremos os programas especiais que estão sendo implementados por meio da tecnologia.

Palavras-chave: deficiência, tecnologia, assistência, qualidade de vida, tratar

INTRODUÇÃO

As pessoas com deficiência intelectual são um capítulo importante da sociedade e requerem tratamento especial. A Organização Mundial de Saúde define como deficiência o funcionamento complexo de uma pessoa que envolve não só a sua incapacidade física, mas também a forma como este indivíduo “se move” na sociedade ((Organização Mundial de Saúde, 2013). A deficiência é essencialmente moldada pela interação de pessoas com deficiência com a sociedade como um todo (Koustriava, 2013) A deficiência intelectual constitui uma condição patológica que se inicia durante o desenvolvimento da criança e se manifesta por habilidades intelectuais abaixo da média e funcionamento adaptativo reduzido (Hales, 1995; Soulis, 2013). Os Serviços de Tecnologia são aqueles que apoiam diretamente as pessoas com deficiência na seleção, obtenção ou uso de dispositivos de Tecnologia Assistiva (Relatório do Congresso, 1988), portanto, esses indivíduos, assim como as pessoas com deficiência motora e sensorial, podem receber ajuda e se sustentar em suas atividades diárias ( por exemplo, na educação, na sua profissão, etc.) por meio de tecnologias assistivas/diferentes dispositivos, em discutiremos em detalhes abaixo.

A rápida evolução da tecnologia tem sido benéfica tanto a nível financeiro como social e cultural e até melhorou a educação das pessoas com deficiência nas salas de aula. A educação das pessoas com deficiência é uma pedra angular de sua socialização e provavelmente poderia contribuir para mudar os fatos sociais. É necessária uma instrução diferenciada para pessoas com deficiência (Soulis, 2013). Mais precisamente, nas unidades educacionais escolares, estão sendo preparados equipamentos de tecnologia para pessoas com deficiência intelectual. Resumindo o exposto, devemos observar que a tecnologia assistiva para pessoas com deficiência intelectual é indiscutivelmente indispensável nos estabelecimentos de ensino, mas também nos locais de trabalho para educar esse grupo populacional e incluí-lo na sociedade.

MÉTODO

De acordo com tudo o que foi mencionado acima e com as novas teorias existentes, destacamos que a tecnologia assistiva para pessoas com deficiência intelectual realmente apoia a funcionalidade desses indivíduos, garantindo-lhes uma relação com seu entorno que não seja caracterizada pela “deficiência”. Dispositivos ou itens que podem ser adquiridos no mercado pertencem à tecnologia assistiva. Além disso, uma pessoa pode encomendar tudo o que precisa e adaptá-lo ao seu ambiente para garantir uma melhor qualidade de vida.

Existem programas educacionais especiais implementados por meio da tecnologia. Estes estão devidamente adaptados às necessidades dos alunos com deficiência intelectual e ajudam-nos a compreender melhor a informação fornecida de forma clara para eles. No âmbito dos serviços de tecnologia assistiva temos também a avaliação de uma pessoa em seu ambiente de trabalho ou unidade escolar. Além disso, a família das pessoas com deficiência intelectual está sendo treinada por especialistas em áreas relativas, seja para mostrar a elas como podem demonstrar às pessoas com deficiência o funcionamento desses dispositivos, seja para treinar a própria família (por professores de homeschooling, terapeutas, psicoterapeutas, médicos quanto à administração de medicamentos e outros) (Soulis, 2013).

DISABILITIES FERRAMENTAS DE TECNOLOGIA ASSISTIVA PARA PESSOAS COM DEFICIÊNCIA

Muitos tipos de tecnologia assistiva estão disponíveis no mercado. Mais precisamente, existem duas categorias, a) equipamentos (dispositivos) eb) serviços de tecnologia assistiva (Edyburn, 2001), já mencionados anteriormente. Mencionaremos em detalhes dispositivos que ajudam uma pessoa a ser funcional em sua vida diária (na alimentação, no vestir, nos dispositivos de postura corporal correta, etc.). Além disso, devemos ressaltar que para pessoas com deficiência de fala ou distúrbios do desenvolvimento existem no mercado dispositivos especiais igualmente importantes que auxiliam em problemas específicos, como dispositivos eletrônicos que aceitam comandos orais ou escritos, dispositivos de gravação, sistemas de controle ambiental, dispositivos que geralmente melhorar a comunicação, etc. Além disso, existem dispositivos de entretenimento e lazer específicos para pessoas com deficiência; são dispositivos que os facilitam assistir a um filme ou documentário no computador, jogar videogame no PC, etc. (veja fotos 3 e 4). Além disso, também existem tecnologias robóticas e de realidade virtual. Não devemos deixar de mencionar que os processos educativos podem ser realizados por meio de computadores apoiando dessa forma os indivíduos nas salas de aula da escola. Desta forma, uma criança pode obter mais conhecimentos que podem equipá-la para os requisitos escolares (Soulis, 2013). Além disso, existem dispositivos que ajudam as pessoas com deficiência intelectual a se prepararem para potenciais ações profissionais ou no uso de diferentes ferramentas ou dispositivos adaptados às suas necessidades (Paschalidou, 2013). É positivo que a comunicação com pessoas com deficiência visual ou perda total da visão seja possível por meio de símbolos (ver Anexo 5). Esses símbolos são tatilmente reconhecíveis e os sistemas de símbolos estão completamente relacionados a todos os sentidos. A fonologia também merece destaque, que fornece grande auxílio com símbolos e sons simultaneamente (Skarlatou, 2012).

COMPUTADORES E EDUCAÇÃO DE PESSOAS COM DEFICIÊNCIA

A utilização do computador anteriormente referida e o seu reconhecimento como uma importante ferramenta educativa levou à criação de relações ativas entre a educação das pessoas com deficiência e a Informática em geral. A informática ajuda as pessoas com dificuldades de aprendizagem a alcançar melhores resultados, fornecendo conhecimento, eficiência e competências (Soulis, 2013). Usando computadores, é possível alcançar tudo o que é importante para pessoas com deficiência, por exemplo. comunicação online com a sociedade, um contexto de ambiente seguro, um contexto de trabalho personalizado, etc. (ver fotos 1 e 2). Além disso, devemos mencionar que a comunicação interpessoal aumentada fornece sistemas que ajudam a reforçar ou até mesmo adicionar às restantes linguagens simbólicas (orais ou escritas) (por exemplo, Makaton, etc.). Sistemas alternativos de comunicação interpessoal estão sendo usados ​​por pessoas que não possuem habilidades de comunicação interpessoal suficientes. Em ambos os casos estamos nos referindo ao uso da Comunicação Aumentada e Alternativa (E.S.A. me A., 2014). Tabelas que não são eletrônicas e que consistem no alfabeto são úteis, assim como tabelas de comunicação alternativa que incluem figuras ou símbolos, mas também dispositivos eletrônicos, etc. (Paschalidou, 2013).

A Comunicação Aumentada e Alternativa ajuda muito as pessoas com deficiência, pois está relacionada aos sistemas de informática e, portanto, pode produzir textos escritos ou linguagem falada (E.S.A. me A., 2014). Além disso, o software educacional de tecnologia para pessoas com deficiência auditiva engloba softwares que ampliam a tela e softwares que ajudam as pessoas a usar o mouse do computador e também em matemática. Existem leitores de tela com reconhecimento de fala (o texto é adicionado por meio de uma voz conhecida da pessoa com deficiência), leitores de texto para fala, teclados virtuais (neste caso, os textos são inseridos usando um mouse e não um teclado ), dispositivos de controle de cabeça (estes auxílios controlam o movimento do mouse graças a uma câmera existente que opera pelo movimento da cabeça), leitores Daisy, que convertem arquivos de texto de acordo com o framework Daisy e podem fornecê-lo em formato de áudio para pessoas que precisam desse formato. Além disso, existem conversores Braille (neste caso os textos digitais são traduzidos do idioma existente para o Braille e vice-versa e também é possível imprimir textos em Braille com impressoras especiais), navegar em páginas da Internet simplificando os formulários de texto ou aumentando o tamanho do texto , principalmente para pessoas com deficiência visual, que também podem adicionar em seus computadores um leitor de tela que converte textos em fala. Portanto, a tecnologia assistiva engloba basicamente uma ampla gama de serviços, dispositivos (ver figura 6), software e, portanto, ajuda as pessoas com deficiência a se comunicarem e também facilitam seus movimentos (Siarkou, 2016).

TECNOLOGIA ASSISTIVA E EDUCAÇÃO DE ALUNOS COM DEFICIÊNCIA INTELECTUAL EM SALA DE AULA

Uma criança com deficiência intelectual pode se beneficiar muito com a participação ou integração em outros grupos no contexto da educação escolar. Desta forma, despesas adicionais podem ser evitadas e, mais importante, a criança pode socializar integrando-se a um grupo de pares. Os alunos com dificuldades de aprendizagem necessitam de repetição frequente, paciência e educação numa abordagem especializada ao material cognitivo. Ao participar da sala de aula, eles cultivam o sentimento de que podem alcançar as coisas, interagem, ganham autoconfiança pelo seu trabalho extraordinário, treinam-se na coleta de informações de forma construtiva e, como resultado, sentem-se satisfeitos e muito felizes. A digitalização dos livros didáticos os torna acessíveis a todas as crianças com deficiência e é um catalisador para a satisfação de suas necessidades, assim como o material de software, que lhes permite ampliar seus horizontes intelectuais devido às tecnologias e métodos fornecidos. Devemos mencionar, no entanto, que a tecnologia assistiva não ajuda todas as pessoas da mesma forma e com o mesmo ritmo. É por isso que os professores devem observar o progresso dos alunos e agir em conformidade (Soulis, 2013). Em relação às dificuldades de aprendizagem, existem sistemas de leitura de interface, software de educação especial para pessoas afetadas, calculadoras de voz e assim por diante (E.S.A. me A., 2014). Com o termo interface em um software ou em um sistema computacional nos referimos a todos aqueles acessórios e partes que uma pessoa pode perceber por meio de seus sentidos (toque, audição, etc.) e pode interagir com eles para se comunicar seus comandos para o sistema e, finalmente, executar as funções fornecidas (Soulis, 2013).

CONCLUSÃO

Em conclusão, referiremos que as tecnologias de apoio são de grande importância para as necessidades quotidianas das pessoas com deficiência intelectual, motora ou sensorial para que possam igualmente ser incluídas na vida social (Soulis, 2013). No entanto, para que as pessoas com deficiência sejam atendidas, as bibliotecas das unidades escolares devem fornecer materiais especiais, como livros com fitas ou vídeo. Além disso, também são necessárias instalações especiais envolvidas na exploração tátil-motora. O objetivo é contribuir para estimular os participantes a adquirir autoconhecimento para que possam aproveitar sua força interna, aprendendo alguns aspectos de si mesmos e utilizando alguns métodos de tecnologia assistiva (livros digitais, videogames, computadores, etc.). As pessoas com deficiência devem compreender seus sentimentos, expressar seus pensamentos, manifestar suas reações, participar de dramatizações, ser educadas em conferências/seminários com familiares acompanhantes, para que possam confiar em suas habilidades e aumentar sua vontade. A equipa de uma organização é um coletivo dinâmico de pessoas com um propósito específico e este, em circunstâncias específicas, favorece a unidade, estabelece valores, objetivos, instituições e um comportamento homogéneo, satisfazendo as necessidades dos membros. Levando em consideração minha experiência de trabalho em diferentes organizações fechadas de atendimento, posso dizer que é preciso calma, amor e paciência para com essas pessoas. Também é importante que a equipe os trate como adultos e não como crianças quando crescerem. Além disso, os avanços da tecnologia trouxeram uma clara melhoria da qualidade de vida das pessoas com deficiência intelectual. No entanto, embora o Estado aspire a ajudar essas pessoas, devemos notar que as intervenções legislativas não são suficientes e geralmente há possibilidades limitadas de aquisição de dispositivos ou tecnologia assistiva. Isso é causado pela falta de informações adequadas, por um lado, e pelo alto custo dos equipamentos tecnológicos, por outro. Concluímos que se trata de uma questão importante, uma vez que não existe financiamento relacionado. Por fim, devemos mencionar que graças à intervenção do Estado e organizações de tecnologia assistiva que aspiram a mudar esta situação, estamos otimistas de que teremos um bom progresso, com mais unidades de tecnologia assistiva e tecnologia mais avançada que suporte a funcionalidade das pessoas afetadas, impulsiona sua autoconfiança e melhora sua qualidade de vida.

BIBLIOGRAPHY
Congressional Report. (1988).The Technology-Related Assistance for Individuals with Disabilities Act. Washington, DC: Government Printing Office.
Ε.Σ.Α. με Α. (E.S.A. me A.) (2014). Νέες Τεχνολογίες και Αναπηρία. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
Edyburn, D.L. (2001). Models, theories and frameworks: Contributing to understanding special Education technology. Special Education Technology Practice, 4(2), 16-24.
Hales, G. (1996). Beyond Disability. The Open University Press.
ISO (2013). https://www.iso.org/home.html.
Κουστριάβα, Ε. (Koustriava, E.) (2013). Εξ αποστάσεως εκπαίδευση ενηλίκων με πρόβλημα όρασης με τη χρήση υποστηρικτικής τεχνολογίας. Αδημοσίευτη Διδακτορική Διατριβή, Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής, Πανεπιστήμιο Μακεδονίας, Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/16237.
Πασχαλίδου, Μ. Ε. (Paschalidou, M. E.) (2013). Χρήση μεθόδων εναλλακτικής επικοινωνίας και αξιοποίηση της υποστηρικτικής τεχνολογίας σε άτομα/παιδιά με ειδικές εκπαιδευτικές ανάγκες και αναπηρίες – μια πιλοτική έρευνα. Διπλωματική εργασία Μεταπτυχιακών Σπουδών. ΠΜΣ Τμήμα Εκπαιδευτικής και Κοινωνικής Πολιτικής Πανεπιστήμιο Μακεδονίας. Θεσσαλονίκη. https://dspace.lib.uom.gr/handle/2159/15709
Σιάρκου, Μ. (Siarkou, M.) (2016). Υποστηρικτικές – Υποβοηθητικές Τεχνολογίες Μάθησης. Πτυχιακή Εργασία. Τμήμα Πληροφορικής, Σχολή Θετικών Επιστημών, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης.
Σούλης, Σ. (Soulis, S.) (2013). Εκπαίδευση και Αναπηρία. Εγχειρίδιο για τη Συνδικαλιστική Εκπαίδευση Στελεχών του Αναπηρικού κινήματος. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.
World Health Organization (2013). Disabilities. Last retrieved May 2013, from https://www.who.int/health-topics/disability#tab=tab_1
Σκαρλάτου, Μ. (Skarlatou, M.) (2012). Η γλώσσα των τυφλών. Ψυχοπαιδαγωγική της ένταξης Ψυχοπαιδαγωγικές συνιστώσες ειδικών εκπαιδευτικών αναγκών. Παιδαγωγική Σχολή- ΤΕΠΑΕ ΔΔΜΠΣ, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεσσαλονίκη.

Version: EL

Υποστηρικτική τεχνολογία για άτομα με αναπηρίες

ΠΕΡΙΛΗΨΗ

Σκοπός του παρόντος άρθρου είναι να παρουσιάσει καλές πρακτικές της υποστηρικτικής τεχνολογίας στην εκπαίδευση ατόμων με νοητική αναπηρία. Στη συνέχεια, θα αναφέρουμε πώς η τεχνολογία συμβάλλει στη βελτίωση της ζωής αυτών των ατόμων. Ο εξοπλισμός και οι συσκευές που ανήκουν σε αυτόν έχουν σκοπό να αναβαθμίσουν την ποιότητα ζωής τους, ώστε να γίνουν πιο λειτουργικά και να μπορέσουν να ενταχθούν στο κοινωνικό σύνολο. Θα αναφερθούμε σε οργανισμούς και χώρους εργασίας που περιλαμβάνουν υποστηρικτική τεχνολογία και είναι κατάλληλοι για άτομα με νοητική, κινητική και αισθητηριακή αναπηρία. Θα δούμε πώς αντιμετωπίζονται και τη συμβολή της υποστηρικτικής τεχνολογίας στην καθημερινή ζωή αυτών των ανθρώπων. Θα επικοινωνήσουμε επίσης τα ειδικά προγράμματα που εφαρμόζονται μέσω της τεχνολογίας.

Λέξεις-κλειδιά: αναπηρία, τεχνολογία, βοήθεια, ποιότητα ζωής, θεραπεία

ΕΙΣΑΓΩΓΗ

Τα άτομα με νοητική αναπηρία αποτελούν σημαντικό κεφάλαιο της κοινωνίας και απαιτούν ειδική μεταχείριση. Ο Παγκόσμιος Οργανισμός Υγείας ορίζει ως αναπηρία τη σύνθετη λειτουργία ενός ατόμου που περιλαμβάνει όχι μόνο τη σωματική του ανικανότητα, αλλά και τον τρόπο με τον οποίο το άτομο αυτό “κινείται” στην κοινωνία ((Παγκόσμιος Οργανισμός Υγείας, 2013). Η αναπηρία διαμορφώνεται ουσιαστικά από την αλληλεπίδραση των ατόμων με αναπηρία με το κοινωνικό σύνολο (Koustriava, 2013). Η νοητική αναπηρία αποτελεί μια παθολογική κατάσταση που ξεκινά κατά τη διάρκεια της ανάπτυξης του παιδιού και εκδηλώνεται με νοητικές δεξιότητες κάτω του μέσου όρου και μειωμένη προσαρμοστική λειτουργικότητα (Hales, 1995- Σούλης, 2013). Υπηρεσίες Υποστηρικτικής Τεχνολογίας είναι αυτές που υποστηρίζουν άμεσα τα άτομα με αναπηρία στην επιλογή, απόκτηση ή χρήση συσκευών Υποστηρικτικής Τεχνολογίας (Congressional Report, 1988). Επομένως, τα άτομα αυτά, καθώς και τα άτομα με κινητικές και αισθητηριακές αναπηρίες μπορούν να λάβουν βοήθεια και να υποστηρίξουν τον εαυτό τους στις καθημερινές τους δραστηριότητες (π.χ. στην εκπαίδευση, στο επάγγελμά τους κ.λπ.) μέσω των υποστηρικτικών τεχνολογιών/διαφορετικών συσκευών, τις οποίες θα αναλύσουμε αναλυτικά παρακάτω.

Η ραγδαία εξέλιξη της τεχνολογίας υπήρξε επωφελής τόσο σε οικονομικό όσο και σε κοινωνικό και πολιτιστικό επίπεδο και βελτίωσε ακόμη και την εκπαίδευση των ατόμων με αναπηρία στις σχολικές αίθουσες. Η εκπαίδευση των ατόμων με αναπηρία αποτελεί ακρογωνιαίο λίθο της κοινωνικοποίησής τους και θα μπορούσε πιθανώς να συμβάλει στην αλλαγή των κοινωνικών δεδομένων. Απαιτείται μια διαφοροποιημένη διδασκαλία για τα άτομα με αναπηρία (Σούλης, 2013). Πιο συγκεκριμένα, στις σχολικές εκπαιδευτικές μονάδες προετοιμάζεται εξοπλισμός τεχνολογίας για τα άτομα με νοητική αναπηρία. Συνοψίζοντας τα προαναφερθέντα, πρέπει να σημειώσουμε ότι η υποστηρικτική τεχνολογία για τα άτομα με νοητική αναπηρία είναι αναμφισβήτητα απαραίτητη στις εκπαιδευτικές μονάδες αλλά και στους χώρους εργασίας, προκειμένου να εκπαιδευτεί αυτή η ομάδα πληθυσμού και να ενταχθεί στην κοινωνία.

ΜΕΘΟΔΟΣ

Σύμφωνα με όλα όσα αναφέρθηκαν παραπάνω και τις νέες υπάρχουσες θεωρίες, επισημαίνουμε ότι η υποστηρικτική τεχνολογία για τα άτομα με νοητική αναπηρία στην πραγματικότητα υποστηρίζει τη λειτουργικότητα αυτών των ατόμων, εξασφαλίζοντάς τους έτσι μια σχέση με το περιβάλλον τους που δεν χαρακτηρίζεται από “αναπηρία”. Οι συσκευές ή τα αντικείμενα που μπορούν να αγοραστούν στην αγορά αφορούν την υποστηρικτική τεχνολογία. Περαιτέρω, ένα άτομο μπορεί να παραγγείλει οτιδήποτε χρειάζεται και να το προσαρμόσει στο περιβάλλον του για να εξασφαλίσει καλύτερη ποιότητα ζωής.

Υπάρχουν ειδικά εκπαιδευτικά προγράμματα που εφαρμόζονται με τη βοήθεια της τεχνολογίας. Αυτά είναι κατάλληλα προσαρμοσμένα στις ανάγκες των μαθητών με νοητική αναπηρία και τους βοηθούν να κατανοήσουν καλύτερα τις παρεχόμενες πληροφορίες με τρόπο που τους είναι κατανοητός. Στο πλαίσιο των υπηρεσιών υποστηρικτικής τεχνολογίας έχουμε επίσης την αξιολόγηση ενός ατόμου στο εργασιακό του περιβάλλον ή στη σχολική του μονάδα. Επιπλέον, η οικογένεια των ατόμων με νοητική αναπηρία εκπαιδεύεται από ειδικούς σε σχετικούς τομείς, είτε δείχνοντάς τους πώς μπορούν να επιδείξουν στα άτομα με αναπηρία τον τρόπο λειτουργίας αυτών των συσκευών, είτε εκπαιδεύοντας την ίδια την οικογένεια (από δασκάλους κατ’ οίκον, εργοθεραπευτές, ψυχοθεραπευτές, γιατρούς σχετικά με τη χορήγηση φαρμάκων και άλλους) (Σούλης, 2013).

ΕΡΓΑΛΕΊΑ ΥΠΟΣΤΗΡΙΚΤΙΚΉΣ ΤΕΧΝΟΛΟΓΊΑΣ ΓΙΑ ΆΤΟΜΑ ΜΕ ΑΝΑΠΗΡΊΕΣ

Στην αγορά διατίθενται πολλοί τύποι υποστηρικτικής τεχνολογίας. Πιο συγκεκριμένα, υπάρχουν δύο κατηγορίες, α) ο εξοπλισμός (συσκευές) και β) οι υπηρεσίες υποστηρικτικής τεχνολογίας (Edyburn, 2001), οι οποίες αναφέρθηκαν προηγουμένως. Θα αναφέρουμε αναλυτικά συσκευές που βοηθούν ένα άτομο να είναι λειτουργικό στην καθημερινή του ζωή (στο φαγητό, στο ντύσιμο, συσκευές σωστής στάσης του σώματος κ.λπ.) Επιπλέον, πρέπει να τονίσουμε ότι για τα άτομα με προβλήματα λόγου ή αναπτυξιακές διαταραχές υπάρχουν στην αγορά εξίσου σημαντικές ειδικές συσκευές που βοηθούν σε συγκεκριμένα προβλήματα, όπως ηλεκτρονικές συσκευές που δέχονται προφορικές ή γραπτές εντολές, συσκευές καταγραφής, συστήματα ελέγχου περιβάλλοντος, συσκευές που βελτιώνουν γενικά την επικοινωνία κ.λπ. Περαιτέρω, υπάρχουν συσκευές για ψυχαγωγία και αναψυχή ειδικά για άτομα με αναπηρία- πρόκειται για συσκευές που τα διευκολύνουν στην παρακολούθηση μιας ταινίας ή ενός ντοκιμαντέρ στον υπολογιστή, στην αναπαραγωγή βιντεοπαιχνιδιών σε Η/Υ κ.λπ. (βλ. εικόνες 3 και 4). Επιπλέον, υπάρχουν και τεχνολογίες ρομποτικής και εικονικής πραγματικότητας. Δεν θα πρέπει να παραλείψουμε να αναφέρουμε ότι οι εκπαιδευτικές διαδικασίες μπορούν να πραγματοποιηθούν με τη βοήθεια υπολογιστών που υποστηρίζουν με αυτόν τον τρόπο τα άτομα στις σχολικές τάξεις. Με αυτόν τον τρόπο ένα παιδί μπορεί να αποκτήσει περισσότερες γνώσεις που μπορούν να το εξοπλίσουν για τις σχολικές απαιτήσεις (Σούλης, 2013). Επιπλέον, υπάρχουν συσκευές που βοηθούν τα άτομα με νοητική αναπηρία να προετοιμαστούν για πιθανές επαγγελματικές δράσεις ή στη χρήση διαφόρων εργαλείων ή συσκευών που είναι προσαρμοσμένες στις ανάγκες του (Πασχαλίδου, 2013). Είναι θετικό ότι η επικοινωνία με τα άτομα με οπτική αναπηρία ή πλήρη απώλεια όρασης είναι δυνατή μέσω συμβόλων (βλ. Παράρτημα 5). Τα σύμβολα αυτά είναι απτικά αναγνωρίσιμα και τα συστήματα συμβόλων σχετίζονται πλήρως με όλες τις αισθήσεις. Αξίζει επίσης να αναφερθεί η φωνολογία, η οποία παρέχει μεγάλη βοήθεια με σύμβολα και ήχους ταυτόχρονα (Σκαρλάτου, 2012).

ΥΠΟΛΟΓΙΣΤΈΣ ΚΑΙ ΕΚΠΑΊΔΕΥΣΗ ΑΤΌΜΩΝ ΜΕ ΑΝΑΠΗΡΊΕΣ

Η χρήση των ηλεκτρονικών υπολογιστών που αναφέρθηκε προηγουμένως και η αναγνώρισή τους ως σημαντικό εκπαιδευτικό εργαλείο οδήγησε στη δημιουργία ενεργών σχέσεων μεταξύ της εκπαίδευσης των ατόμων με αναπηρία και της Πληροφορικής γενικότερα. Η Πληροφορική βοηθά τα άτομα με μαθησιακές δυσκολίες να επιτύχουν καλύτερα αποτελέσματα, παρέχοντας γνώσεις, αποτελεσματικότητα και δεξιότητες (Σούλης, 2013). Με τη χρήση των ηλεκτρονικών υπολογιστών είναι δυνατόν να επιτευχθούν όλα όσα είναι σημαντικά για τα άτομα με αναπηρία, π.χ. η ηλεκτρονική επικοινωνία με την κοινωνία, ένα πλαίσιο ασφαλούς περιβάλλοντος, ένα εξατομικευμένο πλαίσιο εργασίας κ.ά. (βλ. εικόνες 1 & 2). Επιπλέον, πρέπει να αναφέρουμε ότι η επαυξημένη διαπροσωπική επικοινωνία παρέχει συστήματα που βοηθούν στην ενίσχυση ή και στην προσθήκη των υπόλοιπων (προφορικών ή γραπτών) συμβολικών γλωσσών (π.χ. Makaton κ.λπ.). Τα εναλλακτικά συστήματα διαπροσωπικής επικοινωνίας χρησιμοποιούνται από άτομα που δεν διαθέτουν επαρκείς δεξιότητες διαπροσωπικής επικοινωνίας. Και στις δύο περιπτώσεις αναφερόμαστε στη χρήση της Επαυξημένης και Εναλλακτικής Επικοινωνίας (E.S.A. me A., 2014). Χρήσιμοι είναι οι πίνακες που δεν είναι ηλεκτρονικοί και αποτελούνται από το αλφάβητο, καθώς και οι πίνακες εναλλακτικής επικοινωνίας που περιλαμβάνουν εικόνες ή σύμβολα, αλλά και ηλεκτρονικές συσκευές κ.ά. (Πασχαλίδου, 2013).

Η Επαυξημένη και Εναλλακτική Επικοινωνία βοηθάει πολύ τα άτομα με αναπηρίες, επειδή σχετίζεται με συστήματα πληροφορικής και μπορεί επομένως να παράγει γραπτά κείμενα ή προφορικό λόγο (E.S.A. me A., 2014). Επιπλέον, το τεχνολογικό εκπαιδευτικό λογισμικό για άτομα με προβλήματα ακοής περιλαμβάνει λογισμικό που κάνει ζουμ στην οθόνη και λογισμικό που βοηθά τα άτομα να χρησιμοποιούν το ποντίκι του υπολογιστή αλλά και στα μαθηματικά. Υπάρχουν προγράμματα ανάγνωσης οθόνης με αναγνώριση ομιλίας (το κείμενο προστίθεται μέσω μιας φωνής που είναι γνωστή στο άτομο με αναπηρία), προγράμματα ανάγνωσης κειμένου σε ομιλία, εικονικά πληκτρολόγια (σε αυτή την περίπτωση, τα κείμενα εισάγονται με τη χρήση ποντικιού και όχι πληκτρολογίου), συσκευές ελέγχου κεφαλής (αυτά τα βοηθήματα ελέγχουν την κίνηση του ποντικιού χάρη σε μια υπάρχουσα κάμερα που λειτουργεί με την κίνηση του κεφαλιού), προγράμματα ανάγνωσης Daisy, τα οποία μετατρέπουν αρχεία κειμένου σύμφωνα με το πλαίσιο Daisy και μπορούν να το παρέχουν σε ηχητική μορφή για άτομα που χρειάζονται αυτή τη μορφή. Περαιτέρω, υπάρχουν μετατροπείς Braille (στην περίπτωση αυτή τα ψηφιακά κείμενα μεταφράζονται από την υπάρχουσα γλώσσα σε Braille και αντίστροφα και είναι επίσης δυνατή η εκτύπωση κειμένων Braille με ειδικούς εκτυπωτές), η πλοήγηση σε ιστοσελίδες του Διαδικτύου απλοποιώντας τις μορφές κειμένου ή αυξάνοντας το μέγεθος του κειμένου, ειδικά για άτομα με προβλήματα όρασης, τα οποία μπορούν επίσης να προσθέσουν στον υπολογιστή τους έναν αναγνώστη οθόνης που μετατρέπει τα κείμενα σε ομιλία. Επομένως, η υποστηρικτική τεχνολογία περιλαμβάνει ουσιαστικά ένα ευρύ φάσμα υπηρεσιών, συσκευών (βλ. εικόνα 6), λογισμικού και ως εκ τούτου βοηθάει τα άτομα με αναπηρία να επικοινωνούν και επίσης τα διευκολύνει στις μετακινήσεις τους (Σιάρκου, 2016).

ΥΠΟΣΤΗΡΙΚΤΙΚΉ ΤΕΧΝΟΛΟΓΊΑ ΚΑΙ ΕΚΠΑΊΔΕΥΣΗ ΜΑΘΗΤΏΝ ΜΕ ΝΟΗΤΙΚΉ ΑΝΑΠΗΡΊΑ ΣΤΗΝ ΤΆΞΗ

Ένα παιδί με νοητική αναπηρία μπορεί να ωφεληθεί σημαντικά από τη συμμετοχή ή την ενσωμάτωση σε άλλες ομάδες στο πλαίσιο της σχολικής εκπαίδευσης. Με αυτόν τον τρόπο μπορούν να αποφευχθούν πρόσθετα έξοδα και, το σημαντικότερο, το παιδί μπορεί να κοινωνικοποιηθεί με την ενσωμάτωσή του σε μια ομάδα συνομηλίκων. Οι μαθητές με μαθησιακές δυσκολίες χρειάζονται συχνή επανάληψη, υπομονή και εκπαίδευση σε μια εξειδικευμένη προσέγγιση του γνωστικού υλικού. Με τη συμμετοχή τους στην τάξη, καλλιεργούν την αίσθηση ότι μπορούν να πετύχουν πράγματα, αλληλεπιδρούν, αποκτούν αυτοπεποίθηση για την εξαιρετική δουλειά τους, εκπαιδεύονται στη συλλογή πληροφοριών με εποικοδομητικό τρόπο και ως αποτέλεσμα αισθάνονται ικανοποιημένα και πολύ χαρούμενα. Η ψηφιοποίηση των σχολικών βιβλίων τα καθιστά διαθέσιμα σε όλα τα παιδιά με αναπηρία και αποτελεί καταλύτη για την ικανοποίηση των αναγκών τους, όπως και το υλικό λογισμικού, το οποίο τους επιτρέπει να διευρύνουν τους πνευματικούς τους ορίζοντες λόγω των παρεχόμενων τεχνολογιών και μεθόδων. Πρέπει να αναφέρουμε, ωστόσο, ότι η υποστηρικτική τεχνολογία δεν βοηθά όλους τους ανθρώπους με τον ίδιο τρόπο και με τον ίδιο ρυθμό. Για το λόγο αυτό οι εκπαιδευτικοί πρέπει να παρατηρούν την πρόοδο των μαθητών και να ενεργούν ανάλογα (Σούλης, 2013). Όσον αφορά τις μαθησιακές δυσκολίες, υπάρχουν συστήματα ανάγνωσης με διεπαφή, ειδικά εκπαιδευτικά λογισμικά για τα άτομα που πάσχουν, φωνητικές αριθμομηχανές κ.ο.κ. (Ε.Σ.Α. me A., 2014). Με τον όρο διεπαφή σε ένα λογισμικό ή σε ένα υπολογιστικό σύστημα αναφερόμαστε σε όλα εκείνα τα εξαρτήματα και μέρη που ένα άτομο μπορεί να αντιληφθεί μέσω των αισθήσεών του (αφή, ακοή κ.λπ.) και μπορεί να αλληλεπιδράσει με αυτά προκειμένου να επικοινωνήσει τις εντολές του στο σύστημα και τελικά να εκτελέσει τις προβλεπόμενες λειτουργίες (Σούλης, 2013).

ΣΥΜΠΕΡΑΣΜΑ

Εν κατακλείδι, θα αναφέρουμε ότι οι υποστηρικτικές τεχνολογίες είναι εξαιρετικά σημαντικές για τις καθημερινές ανάγκες των ατόμων με νοητική, κινητική ή αισθητηριακή αναπηρία, ώστε να μπορούν να ενταχθούν ισότιμα στην κοινωνική ζωή (Σούλης, 2013). Ωστόσο, προκειμένου να βοηθηθούν τα άτομα με αναπηρία, οι βιβλιοθήκες των σχολικών μονάδων πρέπει να παρέχουν ειδικό υλικό, όπως βιβλία με κασέτες ή βίντεο. Επιπλέον, είναι απαραίτητες και οι ειδικές εγκαταστάσεις που εμπλέκονται στην απτική – κινητική εξερεύνηση. Ο στόχος είναι να συμβάλει στην ενθάρρυνση των συμμετεχόντων να αποκτήσουν αυτογνωσία, ώστε να μπορούν να αξιοποιήσουν την εσωτερική τους δύναμη μαθαίνοντας κάποιες πτυχές του εαυτού τους και χρησιμοποιώντας κάποιες μεθόδους υποστηρικτικής τεχνολογίας (ψηφιακά βιβλία, βιντεοπαιχνίδια, υπολογιστές κ.λπ.). Τα άτομα με αναπηρία θα πρέπει να κατανοούν τα συναισθήματά τους, να εκφράζουν τις σκέψεις τους, να εκδηλώνουν τις αντιδράσεις τους, να συμμετέχουν σε παιχνίδια ρόλων, να εκπαιδεύονται σε συνέδρια/σεμινάρια με τη συνοδεία μελών της οικογένειας, ώστε να εμπιστεύονται τις ικανότητές τους και να ενισχύουν τη θέλησή τους. Η ομάδα ενός οργανισμού είναι μια δυναμική συλλογικότητα ανθρώπων με συγκεκριμένο σκοπό και αυτό, κάτω από συγκεκριμένες συνθήκες, ευνοεί την ενότητα, θέτει αξίες, στόχους, θεσμούς και μια ομοιογενή συμπεριφορά, ικανοποιώντας τις ανάγκες των μελών. Λαμβάνοντας υπόψη την εργασιακή μου εμπειρία σε διάφορες κλειστές οργανώσεις φροντίδας, μπορώ να πω ότι απαιτείται ψυχραιμία, αγάπη και υπομονή απέναντι στα άτομα αυτά. Είναι επίσης σημαντικό το προσωπικό να τα αντιμετωπίζει ως ενήλικες και όχι ως παιδιά όταν μεγαλώνουν. Επιπλέον, η πρόοδος της τεχνολογίας έχει επιφέρει σαφή βελτίωση της ποιότητας ζωής των ατόμων με νοητική αναπηρία. Παρ’ όλα αυτά, ενώ το κράτος φιλοδοξεί να βοηθήσει τα άτομα αυτά, πρέπει να σημειώσουμε ότι οι νομοθετικές παρεμβάσεις δεν επαρκούν και συνήθως υπάρχουν περιορισμένες δυνατότητες αγοράς συσκευών ή υποστηρικτικής τεχνολογίας. Αυτό οφείλεται αφενός στην έλλειψη κατάλληλης πληροφόρησης και αφετέρου στο υψηλό κόστος του τεχνολογικού εξοπλισμού. Καταλήγουμε στο συμπέρασμα ότι πρόκειται για ένα σημαντικό ζήτημα, δεδομένου ότι δεν υπάρχει σχετική χρηματοδότηση. Τέλος, πρέπει να αναφέρουμε ότι χάρη στην κρατική παρέμβαση και τους οργανισμούς υποστηρικτικής τεχνολογίας που φιλοδοξούν να αλλάξουν αυτή την κατάσταση, είμαστε αισιόδοξοι ότι θα έχουμε μια καλή πρόοδο, με περισσότερες μονάδες υποστηρικτικής τεχνολογίας και πιο προηγμένη τεχνολογία που υποστηρίζει τη λειτουργικότητα των πασχόντων, ενισχύει την αυτοπεποίθησή τους και αναβαθμίζει την ποιότητα ζωής τους.

ΒΙΒΛΙΟΓΡΑΦΙΑ

Έκθεση του Κογκρέσου. (1988). Ο νόμος περί τεχνολογικής βοήθειας για άτομα με αναπηρίες. Ουάσιγκτον, DC: Κυβερνητικό Τυπογραφείο.

Ε. Σ. Α. με Α. (E.S.A. me A.) (2014). Νέες Τεχνολογίες και Αναπηρία. Εκδόσεις Εθνική ΣυνομοσπονδίαΑτόμων               με Αναπηρία ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.

Edyburn, D.L. (2001). Μοντέλα, θεωρίες και πλαίσια: Συμβολή στην κατανόηση της τεχνολογίας της ειδικής εκπαίδευσης. Special Education Technology Practice, 4(2), 16-24.

Hales, G. (1996). Πέρα από την αναπηρία. The Open University Press.

ISO (2013). https://www.iso.org/home.html.

Κουστριάβα, Ε. (Koustriava, E.) (2013). Εξ αποστάσεως εκπαίδευση ενηλίκων με πρόβλημα όρασης με τηχρήση        υποστηρικτικής τεχνολογίας. Αδημοσίευτη Διδακτορική Διατριβή, ΤμήμαΕκπαιδευτικής     και Κοινωνικής Πολιτικής, Πανεπιστήμιο Μακεδονίας, Θεσσαλονίκη.http://dspace. lib. uom. gr/handle/2159/16237.

Πασχαλίδου, Μ. Ε. (Πασχαλίδου, Μ. Ε.) (2013). Χρήση μεθόδων εναλλακτικής επικοινωνίας και αξιοποίηση τηςυποστηρικτικής τεχνολογίας σε άτομα/παιδιά με ειδικές εκπαιδευτικές ανάγκες καιαναπηρίες    – μια πιλοτική έρευνα. Διπλωματική εργασία Μεταπτυχιακών Σπουδών. ΠΜΣ Τμήμα Εκπαιδευτικής καιΚοινωνικής Πολιτικής ΠανεπιστήμιοΜακεδονίας Θεσσαλονίκη. http://dspace. lib. uom. gr/handle/2159/15709

Σιάρκου, Μ. (Σιάρκου, Μ.) (2016). Υποστηρικτικές – Υποβοηθητικές Τεχνολογίες Μάθησης. ΠτυχιακήΕργασία. Τμήμα Πληροφορικής, Σχολή Θετικών Επιστημών, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης.

Σούλης, Σ. (Σούλης, Σ.) (2013). Εκπαίδευση και Αναπηρία. Εγχειρίδιο για τη Συνδικαλιστική ΕκπαίδευσηΣτελεχών    του Αναπηρικού κινήματος. Εκδόσεις Εθνική Συνομοσπονδία Ατόμων μεΑναπηρία      ( Ε. Σ. Α. με Α ), Αθήνα.

Παγκόσμιος Οργανισμός Υγείας (2013). Αναπηρίες. Τελευταία ανάκτηση Μάιος 2013, από https://www.who.int/health-topics/disability#tab=tab_1.

Σκαρλάτου, Μ. (Σκαρλάτου, Μ.) (2012). Η γλώσσα των τυφλών. Ψυχοπαιδαγωγική της ένταξηςΨυχοπαιδαγωγικές συνιστώσες ειδικών εκπαιδευτικών αναγκών. ΠαιδαγωγικήΣχολή- ΤΕΠΑΕ ΔΔΜΠΣ, Αριστοτέλειο Πανεπιστήμιο Θεσσαλονίκης, Θεσσαλονίκη.

0 Comments

Submit a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *